180 DE ANI DE LA ZIDIREA BISERICII ORTODOXE „BUNA VESTIRE” DIN VIŞEU DE SUS

Biserica 2Biserica ortodoxă „Buna Vestire” din Vişeu de Sus, numită de localnici „Biserica Bătrână”, al cărei hram îl sărbătorim pe 25 martie a fost zidită în anul 1834, pe locul unei biserici de lemn de dimensiuni mai mici, despre care istoricul Tit Bud fost vicar al românilor din Maramureş, scria că: „S-a zidit până încă nu s-a înfiinţat comuna Vişeu de Sus.” Istoricul Nicolae Iorga care a vizitat localitatea în primul deceniu al veacului al XX- lea scrie: „Marea biserică trandafirie a fost reparată prin anii 1840, dar e mai veche. Pe la 1770 i se zicea „Biserica cea Nouă” pentru a o deosebi de alta, de lemn, care fusese înainte de dânsa locul de închinare a românilor din Vişău”. Rezultă din cuvintele marelui istoric că lăcaşul reparat pe la 1840 era tot din piatră, din moment ce el trebuia deosebit de altul, dinaintea lui, care era „de lemn”. Cercetătoarea austriacă Gertraude Schmitzberger ne dă informaţia că la începuturile colonizării germane în Vişeu (deceniul VIII al veacului XVIII) ţipţerii fiind puţini şi neavând parohie până în 1790 şi nici lăcaş propriu de închinăciune (până după 1800) au frecventat biserica greco – catolică românească. Mai important pentru vechimea acestei parohii, se pare referirea lui N. Iorga la existenţa unei biserici de lemn, mai mică, înaintea celei ridicate în 1834 şi chiar a celei posibil existente pe la 1770.DSC_0018

   La început această parohie era ortodoxă, însă odată cu extinderea catolicismului în Transilvania şi Maramureş a devenit greco – catolică şi aşa va rămâne până în anul 1948. Stilul construcţiei este neogotic, iar dimensiunile interioare sunt: lungimea 29,5m, lăţimea 9m. Până la zidirea turnului (1880) a existat o clopotniţă, iar după aceea clopotele au fost ridicate în turn. Cel mai mare cântăreşte 265 kg, donat de Hapca Vasile a lui Ilie în 1907 şi mai sunt două mai mici, de 119 kg, respectiv 74 kg, cumpărate în anul 1922 de la Timişoara.

De la zidirea bisericii până azi s-au produs  o serie de adăugiri şi de ajustări. Enumerăm doar câteva dintre ele: în 1869 biserica a fost pictată de un vestit pictor austriac F. W. Koutnik, între 1875 – 1879 realizarea iconostasului cu icoanele de pe el pictate de acelaşi pictor; în jurul anului 1880 s-a ridicat turla bisericii; în 1912 clădirea a fost pavimentată, schimbându-se pardoseala, în 1928 se repictează biserica, în 1951 s-a introdus curentul electric. Au loc şi alte lucrări: înlocuirea tablei pe acoperiş (1968) apoi s-a pictat biserica în frescă (1975 – 1976), s-a restaurat exteriorul şi s-a construit pridvorul (1979 – 1980). Între anii 2010 – 2011 s-a zidit capela mortuară în incinta cimitirului, un an mai târziu s-a construit o nouă şi modernă „Şatra moşilor” unde se ţin mesele pentru cei săraci în zilele de pomenire a morţilor.  Preoţii actuali Gheorghe Hapca şi Vasile Vlad se străduiesc să fie la înălţimea iluştrilor lor înaintaşi să sporească zestrea parohiei şi să-i administreze cât mai bine valorile. În decursul timpului zeci şi zeci de preoţi au slujit la altarul acestei parohii dar se cunosc numele doar a 17 pe care se cuvine să-i amintim: 1680 – Petrică Ianoş şi popa Ianoş, 1715 – Giurgiu Lupu, 1749 – Vasiliu Tomoiagă, 1778 – 1795 Nichita Hapca; 1795 – 1817 Ioan Ciple; 1817 – 1836 Vasile Roşca sub care s-a început zidirea actualei biserici; 1836 – 1851 Simeon Pop; 1851 – 1854 Ioan Opriş; 1854 – 1880 protopop Vasiliu Mihalca; 1880 – 1903 Paul Pop; 1903 – 1948 vicar episcopal Victor Şteţiu; 1948 – 1956 protopop Vasile Andreica; 1957 – 1998 protopop Mircea Pop; adâncă recunoştinţă, să-i odihnească Domnul în pace.DSC_0020

Actualii slujitori 1997 Vasile Vlad, 1998 Gheorghe Hapca, preot paroh, îşi aduc prinosul lor de recunoştinţă faţă de enoriaşii care frecventează biserica şi o sprijină în toate demersurile ei şi îi îndeamnă să transmită urmaşilor devotamentul lor faţă de biserica strămoşească. Aşa se face că astăzi în zi de sărbătoare, biserica este arhiplină de credincioşi care au venit să întâmpine înaltele feţe bisericeşti.DSC_0037 DSC_0050

Încă de la sosire, ierarhii au beneficiat de o primire deosebit de frumoasă în faţa bisericii. P.S. Dr. Iustin Sigheteanul Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, în fruntea unui mare sobor de preoţi a oficiat slujba de sfinţire şi târnosire a bisericii apoi a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească. În piciorul Sfintei Mese a fost pus alături de Sfintele Moaşte unul dintre cele mai mari Hrisoave pe care le-am văzut în care au fost trecute toate datele legate de istoricul bisericii, executarea diferitelor lucrări precum şi ctitorii, binevoitorii şi sponsorii care şi-au adus contribuţia. După terminarea Sfintei Liturghii Arhiereşti cei prezenţi au trecut prin Sfântul Altar să se închine, lucru permis credincioşilor de rând doar la târnosire. Activitatea duhovnicească se încheie cu decernarea diplomelor de recunoştinţă. Şi pe această cale se aduc mulţumiri Conf. Univ. Dr. Vasile Timiş, fost secretar de stat pentru patrimoniu care a contribuit substanţial la restaurarea acestui sfânt lăcaş.

Text şi foto: prof. Aurel Ghilezan

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.