Anca Mihut : Am cantat, cant si voi canta!

anca22Anca Mihut, a castigat Marele Premiu al Festivalului-Concurs International de Muzica Traditionala Veche ”Sus pe Arges la Izvoare” Editia a V-a, 27-28 August 2014

Eleva de liceu, Anca Mihut, gandeste profund, isi doreste sa fie cunoscuta, este modesta si nu in ultimul rand, isi doreste sa ajunga departe. Cititi interviul si va convingeti.

 

 

Anca Mihut, inainte de toate, in cateva fraze, o scurta caracterizare

Sunt multe de spus la acest capitol care priveste caracterizarea mea. Asa cum in fiecare persoana pe care viata mi-o trimite in cale gasesc ceva unic, imi place sa spun si despre mine ca sunt unica in ceea ce simt si sunt. Inca de cand eram mica, eram o fata jucausa care nu statea locului o clipa, vorbeam mult ceea ce si azi mi se intampla. In primul rand, prietenia si curajul sunt termenii care ma caracrerizeaza cel mai bine. In al doilea rand, mentionez ca sunt o persoana sociabila, creativa, luptatoare, serioasa, sincera, iar nu in ultimul rand CORECTA. Imi place foarte mult sa cunosc oameni din toate colturile lumii, sa-mi fac prieteni noi si sa ii revad de fiecare data cu aceeasi bucurie. Ma consider o persoana norocoasa, deoarece Dumnezeu mi-a dat pana in prezent tot ce mi-am dorit. Pentru a nu astepta mereu ajutor din partea celorlalti, am inceput sa fiu independenta si sustin ca am doar de castigat.

Anca Mihut, de unde pasiunea aceasta pentru muzica traditionala veche?

Am cantat, cant si voi canta! Acest har l-am primit de la Dumnezeu. Am indragit muzica traditionala veche inca de la varsta de 3,4 ani cand, cu ajutorul a doua linguri de lemn, le aratam parintilor ca eu stiu sa cant la vioara. Tin minte si acum zilele de duminica in care veneam de la Sfanta Biserica si eram toti la masa iar eu mergeam in fata televizorului pentru a ma uita la „Tezaur folcloric”, emisiunea mea de suflet. Vazandu-i pe cei care cantau acolo, m-am gandit ca si eu pot sa ajung printre ei. Dorul si dragul de cantec l-am mostenit, de asemenea si din partea familiei, ei fiind iubitori de muzica populara. Primii pasi spre muzica i-am descoperit la varsta de 9 ani cand am inceput sa studiez vioara la Scoala de Arte „Liviu Borlan” din Baia Mare. Ii multumesc domnului profesor Babici Gavril pentru rabdarea care a avut-o cu mine, eu fiind mica si neastimparata. Mai apoi, la varsta de 12 ani, indrumata de parinti si de persoanele apropiate, am hotarat sa imi pun in valoare un alt dar si anume VOCEA. Ii sunt vesnic recunoscatoare doamnei profesoare Regos Voichita care m-a ajutat si m-a format pentru a canta si a castiga o multime de premii.

Te-ai asteptat sa castigi Marele Premiu al Festivalului? Ce-ai cantat?

 Nu ma asteptam sa castig acest premiu, deoarece juriul era foarte pretentios, format din nume mari ale muzicii romanesti, concurenta era foarte mare, concurentii FOARTE, FOARTE buni iar eu eram singura din Maramures, de fapt singura din Ardeal care am participat. Acest premiu este o reusita si sunt mandra de obtinerea lui, dupa cum spune proverbul ” Dupa munca si rasplata”.Am trecut prin cateva momente foarte emotionante, chiar si lacrimile m-au cuprins. A devenit un obicei pentru mine sa particip la concursurile organizate in orasele din sudul tarii. AM INCEPUT SA CUCERESC PUBLICUL DIN SUD, SA FIU INDRAGITA MAI MULT ACOLO DECAT AICI! Sunt foarte multumita de acest lucru. A fost un concurs foarte bine organizat din toate punctele de vedere, ii felicit pe organizatori si pe cei care au ajutat la organizarea lui. In concurs, am prezentat doua cantece, o doina „Maicuta cand m-ai facut” si melodia ritmata „Ce mi-e mie drag pe lume”. Nu exagerez deloc spunand ca doina a facut publicul sa inlacrimeze si sa traiasca versurile, alaturi de mine, pe cand melodia de joc i-a trecut intr-o alta stare. Toata lumea zambea, se leganau pe ritmul melodiei, ma priveau cu bucurie, ochii lor erau plini de lumina, acea lumina de care imi e dor si acum. Am avut onoarea de a canta alaturi de ochestra „Doina Argesului” condusa de maestrul Virgil Iordache.

Crezi ca exista un viitor pentru muzica traditionala veche?

Din punctul meu de vedere, adevarata muzica traditionala veche isi ia din nou drepturile. De-alungul „calatoriilor” mele am vazut ca tot mai multa lume, in ciuda genurilor de muzica recent aparute, asculta muzica populara. Este un lucru foarte bun pentru noi insine cat si pentru NOI ca popor. Este important sa nu uitam ceea ce a insemnat si inseamna cu adevarat muzica romaneasca, muzica traditionala romaneasca. Am cunoscut multi tineri, multi prieteni care sunt dornici de a duce mai departe muzica populara traditionala, indiferent de zona pe care o reprezinta si nu se dau la o parte cand vine vorba de ea. . Eu sunt inca la inceputul drumului pe care l-am ales si niciodata nu o sa-mi fie rusine sa cant muzica populara chiar daca tinerilor de varsta mea considera acest gen de muzica foarte demodat si absurd.

Care sunt mentorii tai? Printre mentorii tai, figureaza si Grigore Lese?

Un om pe care il admir foarte mult este indragitul interpret de muzica populara, domnul Nicolae Sabau. Am avut si inca am multe de invatat de la dansul. Prin simplitatea lui si prin truda de care da dovada, s-a facut placut. Este o valoare! Este un model pentru mine si ii doresc o viata plina de sanatate. Mentionand mai sus pe cei care mi-au aratat ce este muzica in adevaratul sens al cuvantului, am sa-i numesc ca fiind primii mentori si cu toata increderea ii numesc parinti. Mereu am avut de invatat de la dansii, prin vorbele lor m-au facut sa-mi doresc mereu sa descopar mai mult, m-au ajutat in mare parte sa ma cladesc ca OM, sa fiu OM. Am un deosebit respect pentru acest interpret, Grigore Lese. Il apreciez si nu pot spune ca e unul din mentorii mei, deoarece zona pe care o reprezint eu si anume CODRU, e departe de ceea ce inseamna muzica traditionala din Tara Lapusului.

Dupa terminarea liceului, vrei sa studiezi in tara, sau sa pleci la studii in strainatate?

O dorinta pe care mi-am pus-o e sa urmez studii in Bucuresti. Am mult de munca pana ajung acolo dar stim cu totii ca fara munca si fara efort nu reusim nimic. Am multe optiuni si sper ca o sa o aleg pe cea potrivita. Aleg sa studiez in Romania pentru ca e tara mea si e un loc special. Poate mai apoi, o sa optez pentru a studia si dincolo de granitele tarii dar acum vreau sa-mi urmez visul.

Cat de mult esti cunoscuta de publicul maramuresean?

Participand si in Maramures la majoritatea concursurilor, cantand la diferite spectacole, fiind prezenta in cadrul unor emisiuni, am ajuns sa fiu cunoscuta, sa ma salute oamenii pe strada si sa imi zambeasca. Este foarte important pentru un tanar care a inceput sa cucereasca lumea cu talentul lui, sa fie sprijinit de cei „de acasa” iar apoi de cei mai indepartati. La mine s-a intamplat invers. Abia acum incep sa fiu mult mai cunoscuta aici in Maramures, dar nu ma grabesc!

Cat de greu a fost sa ajungi in varful ierarhiei? Sacrificiile familiei au fost mari, sa te pregateasca pentru pasiunea ta?

 Eu am un motto care spune multe, si anume „Nu risti, nu castigi!” Aceasta este singura cale spre a ajunge unde imi doresc, desigur aici se adauga si munca enorma. Acest citat tine locul acelor urari de ” SUCCES si BAFTA”.Toata lumea crede ca pentru a ajunge in varful ierarhiei ai nevoie doar de cateva zile. Ei bine, parerea mea nu e tocmai asta. Din punctul meu de vedere, pentru a ajunge cat mai sus e nevoie de munca. In aceasta „meserie” si anume in MUZICA e nevoie de ani de munca si succesul nu vine de azi pe maine. Munca, exercitiu si iar munca! Ai nevoie de sprijin din toate punctele de vedere. Sunt norocoasa ca am o astfel de familie care m-a sprijinit si ma sprijineste mereu. Nu stiu daca o sa-mi ajunga viata asta sa le multumesc. A fost greu la inceput, atat pentru ei cat si pentru mine. Aceste sacrificii ale familiei, sustin eu, au dat roade! Nu vreau sa-i dezamagesc si pentru asta o sa lupt sa ajung cat mai sus si sa fie mandrii de mine.

Ce le recomanzi tinerilor din Generatia ta?

Traim intr-o lume a tentatiilor in care orice e posibil. Ii sfatuiesc pe tineri sa urmeze cu incredere ceea ce si-au propus (spre bine) si sa nu abandoneze niciodata ceea ce au de facut. Sa nu se abata de la drum si sa creada cu tarie in propriile puteri, sa tinteasca tot mai sus. Viata ne trimite in cale multe obstacole, incercari, greutati din care noi avem multe de invatat si trebuie sa le invingem indiferent de natura lor. Vreau ca tinerii de varsta mea si nu numai, sa fie convinsi ca in lumea aceasta fiecare are un loc al lui si fiecare om are in inima si in gandirea lui ceva special si unic. Dumnezeu a randuit viata pentru a avea timp pentru toate, asa ca tinere, fruntea sus si lupta inainte.

Nu uita: CU MUNCA AJUNGI ACOLO UNDE ITI DORESTI!

FOTO:  www.facebook.com

 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.