Atenție! Feriți-vă de noua PĂCĂLEALA a doctorilor! Cum vă mint aceștia?

Care sunt aşteptările realiste pe care ar trebui să le aibă pacienţii care optează pentru investigaţii prin RMN “la ofertă”, tot mai promovate de unii dintre furnizorii de servicii medicale? Care sunt limitările investigaţiilor imagistice şi, în mod particular, ale investigaţiilor prin RMN? De ce rezultatele lor nu sunt infailibile? Cum alegem medicul care le interpretează? Iată câteva întrebări la care medicul primar radiologie-imagistică Bogdan-Ştefan Olteanu răspunde, pe larg, într-un interviu ECONOMICA.NET.

pacient_medic_2

De obicei, pacienţii au aşteptări nerealiste de la metodele de investigaţie imagistică. Mirajul investigaţiilor care promit rezultate infailibile: “Cea mai performantă şi cea mai precisă” investigaţie e un mit.

Bogdan-Ştefan Olteanu, medic primar radiologie-imagistică la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii “Grigore Alexandrescu”, răspunde într-un interviu oferit ECONOMICA.NET la unele dintre mai presante întrebări despre investigaţiile imagistice şi, în mod particular, despre cele prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN).

Care sunt aşteptările realiste pe care ar fi preferabil să le aibă pacienţii care optează pentru centrele private de sănătate şi, în mod particular, când le accesează pentru investigaţii imagistice de mare fineţe?

Dr. Bogdan-Ştefan Olteanu: Eu am sperat foarte mult de la sistemul privat de medicină din România. Am sperat că acesta va avea resurse mai mari şi le va folosi mai eficient, că va ridica standardele de practică şi că va deveni o referinţă şi pentru sistemul public (calitate, condiţii, standarde, salarii). M-am înşelat! De ce? Pentru că acest sistem s-a adaptat prea tare pieţei prezente, şi a ignorat total viitorul: se vinde ce se cumpără acum! Şi nu se vinde medicina, sau nu în primul rând medicina! Veţi întreba: Cum este posibil? Explicaţia stă în nivelul de cultură şi civilizaţie al societăţii. Culmea e că problema nu vine de la oamenii cu doar câteva clase, din mediul rural. Problema vine de la generaţiile mai tinere, ceva mai şcolite şi cu venituri cât de cât rezonabile, cu aspiraţii de “clasă medie”, care cred că dacă sunt toată ziua on-line sunt automat conectate cu toată cultura şi ştiinta lumii… Şi ce credeţi că vor să “cumpere” reprezentanţii acestui segment social de la sistemul privat de sănătate? Vor sedii luminoase şi proaspăt renovate, dacă se poate cu canapele de piele şi acvarii cu peştişori, primire zâmbitoare şi în fustă scurtă, senzaţia de tratament preferenţial (adesea cu carduri şi abonamente), programări prin telefon sau internet, respectare riguroasă a orei de programare, rezultat rapid (preferabil pe loc), cât mai multe investigaţii complexe şi formulări diagnostice cu aer academic şi de certitudine. Şi cum asta se cumpără, atunci asta vinde sistemul privat, că doar trebuie să facă profit, nu?

Revin la clienţii sistemului privat de sănătate. Relaţia de cumpărare-vânzare merge în general bine, pentru că pacienţii sunt în majoritate sănătoşi. N-aţi remarcat că mai toate cazurile complicate, grave, urgenţe sau fără soluţie ajung destul de repede în sistemul de stat? Fie că se invocă lipsa unor facilităţi tehnice sau unele specialităţi, fie că este speriat pacientul cu perspectiva unor costuri foarte mari. Uneori chiar pacientul realizează că de altceva are nevoie, şi începe să caute ceea ce îi trebuie de fapt: profesionalism. Nu vreau să generalizez! Există şi în sistemul privat destule “oaze” de profesionalism. Însă ce se vinde în general e altceva, pentru că acel altceva se cere. Pacienţii pleacă fericiţi cu un rezultat de “RMN” primit pe loc, dar nu ştiu că medicul respectiv a fost forţat să dea rezultatul pe loc! Adică n-a avut timp să se gândească, să caute într-o carte sau să se sfătuiască cu un coleg…

Şi iaraşi vreau să atrag atenţia că generalizările nu-s bune! Nu spun că în sistemul public totul e bine, şi întâlnim doar profesionalism! Nici vorbă! Există şi aici excepţii. Doar că regulile după care funcţionează mai permit încă profesioniştilor să-şi facă treaba aşa cum îşi doresc.

Care sunt limitele investigaţiilor imagistice, şi ale celor prin RMN, în mod particular?

Dr. Bogdan-Ştefan Olteanu: Investigaţiile imagistice – printre care şi RMN-ul – sunt nişte instrumente nemaipomenite. Însă doar dacă sunt utilizate cu ajutorul raţiunii. Nu sunt miraculoase şi nici universal valabile! Fiecare investigaţie se face adaptat unei situaţii anume, şi căutând să confirmi sau sa infirmi o supoziţie. Corectitudinea rezultatului unei investigaţii începe cu indicarea corectă a acesteia: când, cui şi cum este recomandată. Fiecare investigaţie are o valoare predictivă; adică cat de mare e probabilitatea ca afirmarea sau infirmarea unei presupuneri de diagnostic să fie corectă. Dacă indicaţia unei investigaţii nu e făcută corect, valoarea predictivă scade enorm. Deci dacă faci RMN-ul pentru un pacient care nu are indicaţie pentru acesta, sau în momentul nepotrivit, degeaba îl faci. E mai probabil să îl încurce pe medicul-detectiv decât să îl ajute. Vina nu o poartă însă doar medicii. Pacienţii vor explorări (RMN-uri, pentru că despre asta m-aţi intrebat). Pe asta sunt dispuşi să dea banii, şi în asta au încredere! Pentru că, nu-i aşa, doar n-o să aibă într-un medic care doar îi ia la întrebări, îi consultă cu mâinile goale şi foloseşte cuvinte ca: “probabil”, “să vedem cum evoluează”, “să încercăm un tratament”, “să ne mai gândim/consultăm”.

Care sunt aşteptările realiste pe care ar fi preferabil să le aibă pacienţii de la metodele de investigaţie medicală, în general, şi de la cele imagistice, în mod particular?

sursa: ECONOMICA.net

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.