Butoiul cu pulbere – Ucraina

ucrainaCriza din Ucraina dă frisoane mapamondului, nu numai regiunii unde se manifestă, pentru că pune în evidenţă o meteahnă a ruşilor, aceea de expansiune. Iar când Moscova îşi pune în plan să se extindă, e greu să-i stea cineva împotrivă. După ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în Cecenia şi Oseţia, acum a vrut şi a obţinut Crimeea. Dar evenimentele din Ucraina nu se termină într-o zi, două. Partea dinspre ruşi, Doneţk, Krasnodar etc. vrea şi ea separare de Kiev şi aderare la capitala moscovită. Teritorial, problema e complicată, pentru că, istoric, regiunile au fost ruse şi doar jocul imaginativ al lui Stalin le-a lipit unui stat sau altuia. Populaţia majoritară poate fi ucraineană, dar dacă e rusofonă trebuie să-i respecţi opţiunile. Aşadar mişcările compasului pe hartă sunt imprevizibile. Personal, nu am motive să mă pronunţ pro sau contra. Nici n-ar conta. Ceea ce pot consemna e că jocul cu focul e mult prea aproape de România şi de Maramureş. Îmi mărturisea zilele trecute un bun prieten, Mihai Cozma, că  a fost în urmă cu o săptămână în Slatina,(Solotvino), unde i s-a recomandat să nu se aventuzreze cu autoturism înmatriculat în România, în interiorul Ucrainei, spre Lvov sau, doamne fereşte, spre Kiev.

Treaba la faţa locului e tulbure. Deci riscantă. Pe de altă parte, istoriceşte, nu ar trebui să-i plângem foarte tare pe vecinii ucraineni. Prin comportament politic ne-au fost adversari mai tari decât ruşii. În 1918 şi în 1945 au dorit anexarea Basarabiei şi numai  poziţia Moscovei a împiedecat-o. În 1992, în războiul de pe Nistru au vrut desprinderea Transnistriei de Republica Moldova, dorind de fapt să o anexeze pentru ei. Republica Moldova a fost sabotată de Ucraina pe toate planurile, fiind prorusă, în condiţiie în care  conducătorii transnistreni erau ucraineni şi nu ruşi. Să nu uităm politica de distrugere a identităţii românilor transnistreni şi nu numai.

Cea mai concludentă dovadă este comportamentul autorităţilor ucrainene faţă de românii, volohii din Poroşcovo pe care, spre a scădea numărul conlocuitorilor români din Ucraina, la ultimele recenzări i-au declarat ţigani, iar Partida Romilor din România s-a grăbit, nejustificat, zicem noi, să şi-i asume, deşi nici un locuitor de acolo nu vorbeşte limba romani. Să mai notăm că tot bunii noştri ucraineni şi-au însuşit Insula Şerpilor, teritoriu care nu le-a aparţinut niciodată. Ar urma apoi procesul pe care l-au pierdut la Haga, privind aceeaşi insulă şi pentru care rămân supăraţi. Nu poate fi scos din ecuaţie nici scandalul legat de Bâstroe. Să nu mai scriem că, cu orice prilej, sabotează reunificarea Moldovei cu România, din frica justificată de altfel, că ulterior,  noi am puta emite pretenţii şi asupra unor teritorii aflate acum în componenţa Ucrainei. De altă parte, nu putem să nu observăm şi să-i prevenim pe vecinii noştri că pică în aceeaşi capcană întinsă de cercurile de influenţă occidentale şi americane, în care am picat şi noi făcând pactul cu FMI şi Banca Mondială, care se grăbesc să le ofere împrumuturi pentru a-i vasaliza. Noi suntem deja o colonie.

Urmează Ucraina? Butoiul cu pulbere e la vraniţa noastră, dar, atenţie, depinde de cine este la butonul de detonare. America, Rusia sau însăşi Ucraina? Din surse absolut confidenţiale, am aflat la finalul redactării prezentului material, că tancurilor ruseşti de ultimă generaţie, fabricanţii au uitat să le pună frâne. Nu se ştie unde se pot opri. Sperăm, doamne fereşte, că nu în Maramureş sau în partea românească a Moldovei.

mmjurnal logo articol

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.