De ce iubim Colindele?

Colindatori-Maramures1

Se spune că Dracul devine stăpân pe lume atunci când nu se mai fac ouă roşii de Paşti şi nu se mai cântă colindă de Crăciun.

Colinda sau Cântecul de Stea poate să ia forma jocului cu măşti (Turca, Capra, Ursul) sau al cetelor de copii (Pluguşorul, Steaua, Sorcova, teatrul popular alIroditului sauViflaimului). Măştile reprezintă spiritele şi creaturile din Lumea Nevăzută.

Refrenul Leru-i ler şi o victorie importantă

Lerunii erau nişte înţelepţi care cântau imnuri de slavă zeului Zamolxe. Iniţial refrenul spunea Zamolxe e Zamolxe, în sensul de Zamolxe este unic. Ulterior, cântecele lor se refereau la Regele cel Mare al Lumii, Creatorul. În perioada medievală biserica a încercat să condamne colindele, pe care le considera incantaţii păgâne. Oamenii însă le iubeau atât de mult încât pur şi simplu le-au impus. Biserica nu a mai avut de ales şi le-a reambalat într-o formă acceptabilă pentru doctrina ei. În felul acesta patrimoniul mitologiei pre-creştine a fost integrat spiritului Bibliei. Şi astăzi iubim colindele şi cântecele de stea pentru că vrem să credem că ele sunt încărcate cu virtuţi apărătoare de Rău şi pentru simplitatea curată a versului.

La Paştele Cailor nu înseamnă niciodată

Povestea spune, că pe când Maria îl năştea pe Iisus în grajdurile lui Crăciun, pe cât de blânzi erau boii, pe atât de neliniştiţi erau caii. Maria i-a blestemat să fie o singură dată sătui, anume în ziua de Ispas, adică de Înălţare (joia din a 6a săptămâna de după Paşte). În trecut, în această zi se făceau plăţile întârziate, cele neplătite la Sf. Gheorghe. Astfel, la început expresia la Paştele Cailor nu însemna niciodată, ci doar altădată.

Ce a fost înainte de Crăciun?

În practicile pre-creştine, la 25 decembrie se ţinea Ospăţul Zânelor. La fel ca astăzi, era unicul moment din an în care masa, care teoretic trebuie să aibă loc în plină zi, se celebra în plină noapte. Acest ospăţ simboliza o comuniune a oamenilor cu fiinţele din Lumea de Apoi. La ţară, oamenii îşi dăruiau unii altora bunătăţi făcute în casă de femei, ţuică şi produse din porcul tăiat. În orice caz, nu se plăteau colindătorii pentru prestaţia lor, aşa cum se întâmplă astăzi. Nu se dădeau cadouri, ci se dăruia dintr-un impuls firesc al bucuriei de a împărtăşi.

sursa

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.