Alexandra Do Nascimento, componenta echipei HCM Baia Mare, s-a aflat câteva zile în Nanjing, acolo unde au avut loc Jocurile Olimpice pentru Tineret. Componenta campioanei României a fost aleasă ambasador al Federaţiei Internaţionale de Handbal şi a mărturisit, într-un interviu acordat ihf.com, că această postură o onorează şi experienţa de a cunoaşte atâţia tineri atleţi a fost una foarte importantă pentru ea.
Campioana mondială a fost aleasă de Federaţia Internaţională de Handbal (IHF) să joace rolul de ambasador la această ediţie a Jocurilor Olimpice pentru Tineret, iar brazilianca a îndeplinit cu bucurie şi responsabilitate rolul de model pentru tinerii atleşi, după cum anunţă site-ul oficial al IHF, extrema HCM-ului demonstrând că este un adevărat ambsador nu doar al handbalului, ci al sportului în general.
Jucătoarea de la HCM Baia Mare a acordat un interviu pentru ihf.info, în care brazilianca mărturiseşte că imediat după ce a sosit la Nanjing a făcut un tur al parcului olimpic, după care a început programul de întâlniri şi că, în ciuda orelor multe de zbor, s-a bucurat din prima clipă de atleţii tineri pe care i-a cunoscut.
Aşa cum face şi în Baia Mare, Do Nascimento a acceptat cu graţie să pozeze cu tinerii care i-au solicitat fotografii. „Desigur, mi-au adresat şi multe întrebări despre cariera pe care o am, inclusiv dacă simt fluturi în stomac înainte de meciuri”, a spus Do Nascimento, adăugând: „Eu mereu am… fluturi în stomac înainte de meciuri, dar sunt conştientă că şi adversarii mei simt la fel şi tot ce am de făcut este să fiu mai bună decât ei, să mă controlez. Atunci când simţi fluturii în stomac înseamnă că iubeşti ceea ce faci”.
Invitată să formuleze un sfat pentru tinerii atleţi, aflaţi la început de drum, jucătoarea HCM-ului a declarat pentru ihf.com: „Să ajung în top nu a fost uşor pentru mine, dat fiind că eu provin dintr-o familie modestă. Tatăl meu a decedat pe când aveam 12 ani, aşa că am crescut cu mama mea şi cu cei doi fraţi. Mama avea 33 de ani atunci când tatăl meu s-a stins, eu am 32 de ani acum şi nu am copii. Din acest punct de vedere, mama mea este adevărata campioană. Trebuia să o ajut când eram mică, dar graţie spirjinului ei, am putut face şi handbal. Iar acum am o carieră atât de frumoasă! Asta numai datorită suportului primit din partea familiei. A mamei mele în special. E greu să te antrenezi de două ori pe zi, nu prea mai ai timp de viaţa ta privată. Dar dacă aş avea şansa să o iau de la început sau dacă aş putea schimba la viaţa mea, atunci nu aş schimba nimic. Tot ce mi se întâmplă e parcă desprins dintr-un vis. Vin din Brazilia, acolo unde fotbalul e în sângele tuturor, nu handbalul, dar am reuşit, totuşi, să ajung în vârf. Ceea ce demonstrează că dacă munceşti din greu şi faci totul cu pasiune, atunci vei reuşi”
Declaraţii şi foto (c) ihf.com.
