Gabriella Szucs, interul stânga al ”naționalei” răspunde deschis întrebărilor despre viața privată: ”Sunt blondă, dar vopsită!”

În 2015, Gabriella Szucs a fost convocată pentru prima dată în „naționala” României. Asta după ce Ungaria a uitat de ea. A primit convocarea cu brațele deschise.

„Sunt româncă, m-am născut în România și simt românește”, a spus Gabi. A cântat „Deșteaptă-te, române!” de la prima sa prezență și a arătat că handbalul se joacă întotdeauna cu inima. A câștigat bronzul mondial cu echipa României, a fost la Jocurile Olimpice de la Rio. În acest interviu Gabi nu vorbește însă despre handbal, ci despre frumusețe, despre make-up, îmbrăcăminte și iubire.

– La o nuntă, un botez, o petrecere, cât timp îți ia ca să te îmbraci?
– Oh, my God! Ce întrebare e asta? Nu știi cum sunt femeile? Știu că bărbații își doresc să fie cam 30 de minute cu totul, dar depinde. Eu merg la salon, îmi fac părul, machiaj și cred că stau vreo trei-patru ore. Depinde ce fac la păr, dacă mă și tund sau doar mă aranjez.

– Și îmbrăcatul?
– Merge mai repede, să zicem jumătate de oră.

– Înaintea unui antrenament, cât stai în oglindă?
– Repede, îmi prind părul și mă machiez repede. Înaintea meciurilor însă, durează mai mult. Meciul pentru mine e ca o sărbătoare. Cred că îmi ia jumătate de oră. Dar poți să vorbești cu colega mea de cameră, cu Timea Tătar. Când mergem în deplasări, amândouă avem un ritual.

– Cum împărțiți oglinda?
– Oooo, e bine când avem două, dacă nu facem cu schimbul. Una își întinde părul cu placa, apoi cealaltă se machiază.

– Cum îți alegi hainele înaintea unui eveniment?
– Depinde cum am starea, cum am chef, depinde la ce eveniment mergem. Dacă e seara sau zi, o culoare mai închisă sau deschisă…

– În magazin cât zăbovești până îți cumperi o rochie?
– Depinde, dar durează. Dacă nu am idee ce vreau, mă uit. Poate fi și dragoste la prima vedere. Dacă îmi place, mi-o cumpăr. Dar uite, te invit să vii cu mine și stai cu cronometrul. (râde)

O ROCHIE…ROZ

– Ai de ales între o geantă, o pereche de pantofi sau o rochie. Un singur produs!
– E greu. Unul singur? Ce culoare? Contează foarte mult. Dar aleg rochia.

– Câți bani ai dat cel mai mult pe un obiect vestimentar?
– Sincer nu știu, dar cred că mai am acasă rochițe cu etichetă. Nu le-am purtat pentru că au intervenit alte lucruri. Știu un botez la care mi-am ales o rochiță deschisă, dar afară ploua și m-am schimbat. M-am îmbrăcat cu altceva și atunci rochița a rămas nepurtată.

– Când îți place ceva, nu te uiți la preț?
– Nu, mă uit! Nu dau acum pe o rochie cât dau pe o mașină, că nu sunt milionară în euro! Dacă îmi place ceva, o probez, îmi vine bine, o cumpăr, dar să nu fie ceva exagerat la preț.

– Prietenul tău, cât a așteptat cel mai mult după tine înaintea unui eveniment?
– Îți dau telefonul și-l întrebi pe el! Acum s-a obișnuit cu mine și mă întreabă. Îmi spune să-i zic cu zece minute înainte de a fi eu gata să se îmbrace și el! Voi, bărbații sunteți rapizi. Cel mai mult, cred că a fost vreo trei ore. M-a așteptat acasă.

– Roșcată sau blondă?
– Eu am fost roșcată la început! Nici nu concepeam vreodată ca eu să fiu blondă. Bunica mea, Dumnezeu să o odihnească, m-a întrebat de ce nu mă fac și blondă, că mi-ar sta bine! „Ai ochii albaștri, cu părul blond, ți-ar sta bine!”, mi-a spus ea. Eu spuneam atunci că nu voi fi niciodată. Am stat șapte-opt ani roșcată și apoi am revenit la culoarea mea, castaniu, ceva șaten închis. Au apărut apoi niște șuvițe blonde, tot mai mult până am ajuns blondă! M-am îndrăgostit de culoarea asta.

– Dar știi ce se spune despre blonde, nu?
– Glumele, le știu, cum nu? Dar, nu e adevărat, că sunt vopsită! Și sunt și la drept! Blonda de la drept.

SÂRBĂ ȘI CEARDAȘ, CIORBĂ ȘI GULAȘ

– Un dans românesc sau unguresc?
– Merge și, și. Când mergem la nuntă aici, în România, dansez și eu și chiar îmi place. Brașoveanca, sârba oltenească. Ungurește? Ceardaș. Știu să dansez, învăț foarte repede.

– Mâncare ungurească sau românească?
– Ambele variante. Fiecare are gustul său, sunt bucătării bune ambele. Îmi place ciorba, ador, mi-e poftă de ciorbă când stau mai mult acasă în Ungaria. Odată am plecat cu mama de la Debrecen până la Oradea să mâncăm o ciorbă. Știe și mama acum, dar am vrut la restaurant. Eu gătesc, îmi place foarte mult.

– Care e mâncarea preferată?
– Depinde de stare, dar îmi plac foarte mult papricașul, ciorbele, sarmalele.

– La ce te pricepi cel mai bine să gătești?
– Orice. Și prăjituri foarte bune fac. Mă laud, sunt bună de măritat! Îmi fac reclamă (râde). Când nu știu, dau căutare pe google, dar îmi place să fac ceva nou.

„Handbalul îmi răpește 80% din timp. Echipa de club, echipa națională, toate sunt ca o familie pentru mine. Cu fetele sunt prietenă. Dar acolo suntem mereu îmbrăcate în echipament, în trening. Mi-e dor câteodată să mă îmbrac în rochie”
Gabriella Szucs

„Am jucat la Vâlcea, la Zalău, la Baia Mare și la Brăila. Iubesc toate locurile pe unde am fost. M-am simțit bine, oamenii m-au plăcut, fiecare are un loc în sufletul meu. Am prieteni peste tot”
Gabriella Szucs pentru gsp.ro

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.