Hramul Mănăstirii Habra

Marţi, 26 aprilie 2022, a treia zi de Paşti, Mănăstirea Habra din protopopiatul Baia Mare îşi ţine hramul, Învierea Domnului, dar din motive de prezenţă a credincioşilor, s-a convenit, încă de la înfiinţarea mănăstirii, ca hramul să fie ţinut a treia zi de Paşti, ceea ce s-a întâmplat şi anul acesta, cu ajutorul Domnului. Hramul a fost patronat de Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, care s-a bucurat de o primire foarte călduroasă, plină de bucurie, făcută de maica stareţă, stavrofora Iustiniana Calini, şi credincioşii din sat, în frunte cu primarul Florin Bolte.

Sfânta Liturghie Arhierească

Peste 20 de preoţi şi diaconi au slujit la hramul Mănăstirii Habra, sooborul fiind alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial pentru patrimoniu sacru şi pictură bisericească, Pr. Ionuţ Todorca, consilier eparhial cultural, Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii Mari, Pr. Dr. Claudiu Pop, parohul credincioşilor din Groşi, Pr. Iosip Călin, fost slujitor la mănăstire şi muzeograful Episcopiei, Pr. Virgil Spătar, slujitor, Pr. Bogdan Ciocotişan, din Dumbrăviţa, fost slujitor la mănăstire, Pr. Adrian Marc, din Chechiş, care, împreună cu credincioşii din parohie au donat pachetele cu hrană pentru pelerini, Pr. Bogdan Miclăuş, din Băiţa Băii, Pr. Mircea Conţ din Culcea, Pr. Claudiu David din Colţirea, Pr. Olimpiu Ţura din Ocoliş, Pr. Mihai Pricop din Satu Nou de Jos, Pr. Sabin Petru Bloguţ din Unguraş, Pr. Valeriu Latiş din Cărbunar, Pr. Dr. Daniel Achim de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi, Pr. Dacian Chira, de la Spitalul din Negreşti Oaş, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. La Chinonic au interpretat câte o priceasnă solista Gabriela Ardusătan, fiică a satului, şi preoteasa Ioana Botiş din Baia Mare, farmacistă.

Între credincioşi s-au aflat foştii prefecţi de Maramureş Viorel Deghid şi Anton Rohian, fiu al satului, fostul deputat Nicolae Bud, care a ajutat mănăstirea în perioada de început a construcţiei, primarul Florin Daniel Boltea.

Cuvântul de învăţătură

Un cuprinzător cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin credincioşilor prezenţi, precum şi celor care au urmărit de la distanţă transmisiunea pe Facebook, care se face la fiecare Sfântă Liturghie Arhierească, vorbindu-le despre istoricul mănăstirii, Învierea lui Hristos din morţi şi importanţa acesteea pentru credincioşi, precum şi despre pericopa evanghelică a sărbătorii, a Cinei din Emaus:

„A treia zi de praznic sfânt, al Sfintelor Paşti, când este hramul sfintei Mănăstiri de la Habra din Groşii Băii Mari, la 7 km de Baia Mare, se găseşte această mănăstire. O ctitorie cu rădăcini voievodale, cu rădăcini istorice, care a existat pe vremea domnitorului Mihai Viteazul. Stareţul acestei mănăstiri, la un moment dat, era episcop. S-a numit Efrem şi există pe documentele de Unire a Principatelor Române, a provinciilor româneşti, într-o singură ţară, pe  vremea lui Mihai Viteazul. La Sinodul de la Suceava există semnătura acestui episcop, Efrem de Habru sau de Habra. Mănăstirea a dispărut la 1614, distrusă de Imperiul Habsburgic, tocmai pentru că susţinea unirea românilor. Credincioşii veneau aici împreună cu preotul lor în fiecare an a treia zi de Paşti şi făceau slujbă pe locul fostei mănăstiri. S-a păstrat tradiţia. Mănăstirea a fost undeva sus pe deal. A reînviat după 1990. S-a mutat locul din dorinţa Înaltpreasfinţitului Justinian, ca să nu fie în calea vânturilor şi furtunilor. A fost o mănăstire de suflet a
Înaltpreasfinţiei Sale. Piatra de temelie a fost pusă în 1994. După aceea au venit măicuţele, în frunte cu maica Iustiniana. I-am dat numele Iustiniana pentru că Înaltpreasfinţitul Justinian a iubit atât de mult această mănăstire şi am hotărât să poarte numele Înaltpreasfinţiei Sale. Venim în fiecare an cu bucurie multă şi încheiem şirul sărbătorilor pascale la această mănăstire, care s-a dezvoltat în chip minunat prin vrednicia măicuţelor de aici, Maica Iustiniana, stareţa, şi Maica Serafima, economa, şi celelalte măicuţe. Au mutat dealul din loc, la propriu, şi au făcut loc mănăstirii sau casei lui Dumnezeu, care este mult iubită de credincioşi, cercetată, iar cum a treia zi de Paşti se ţine sărbătoare la noi în Ardeal, vin credincioşi foarte mulţi. Slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântarea acestei zile.”

            Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit apoi despre cinstirea celei de a treia zi de Paşti în Maramureş şi Sătmar:

„Cea de a treia zi de Paşti, pentru noi, creştinii ortodocşi, este încă zi de praznic, zi d sărbătoare. Aşa a fost în vechime şi nimeni nu îndrăznea să se atingă de lucrul câmpului sau al pământului sau de grădinărit sau de alte treburi serioase, pe care suntem datori să le facem, însă ştia oricine şi credea că a lucra în aceste zile însemnează a-L supăra profund pe Dumnezeu, însemnează a pângări praznicul Învierii Domnului. Bucuria, lumina şi pacea acestui praznic trebuie să ţină trei zile. La drama şi durerea Maicii Domnului ca tragedia profundă care s-a petrecut în Ierusalim acum 2000 de ani, când Dumnezeu a fost judecat de oameni, de oamenii păcătoşi, Fiul lui Dumnezeu S-a lăsat judecat de oameni şi n-a răspuns, nu S-a dezvinovăţit cum am face şi cum facem noi oamenii, în general, iar atunci când suntem vinovaţi căutăm să evităm răspunsul sau chiar să negăm vinovăţia. Dacă putem să scăpăm de un proces şi să suporte consecinţele unei fărădelegi altcineva, nu ne mustră conştiinţa pe mulţi dintre noi, nu pe toţi. Şi se întâmplă nedreptăţi de acest gen şi-n lumea justiţiară de ieri şi de astăzi şi se va întâmpla mereu. Şi erori judiciare, dar sunt şi nedreptăţi umane şi judecătorii îşi calcă jurământul de multe ori sunt infuenţe omeneşti sau presiuni de diferite feluri.

În câteva cuvinte Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre Răstignirea şi Învierea Domnului:

„Acum Mântuitorul a venit de bună voie, pentru că şi-a profeţit sfârşitul. După trei ani şi jumătate de propovăduire, Mântuitorul şi-a încheiat activitatea pământească, dar ce durere mare pe Maica Domnului! Sigur că a ştiut şi a crezut. Ştia că-i Fiul lui Dumnezeu şi că urma să poarte Crucea umanităţii, dar era mamă, totuşi! Ce durere profundă a fost pe Maica Domnului! Sunt lucruri greu de înţeles pentru noi prin ce a trecut Maica Domnului. Şi de ce i-a acceptat Hristos Patima, Crucea, Răstignirea şi moartea? Pentru că de aceea a venit. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi şi să Se aducă precum un miel spre înjunghiere. Simbolul Răstignirii, a suferinţei şi a morţii Mântuitorului este mielul pascal. Mielul nu scoate niciun zgomot când îl tai, pentru că nu ştie ce se întâmplă. Aşa, nici Hristos, fiind ca un miel, spre junghiere S-a dus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund. Ştia. Toate le-a primit. Voind a Pătimit, voind S-a Răstignit, Voind a murit. Că nu ne putea salva altfel. Despre asta este Învierea Domnului. Viaţa, propovăduirea, pătimirea, Răstignirea, Moartea şi Învierea Domnului este despre noi, nu-i despre Dumnezeu. E despre noi, pentru că noi suntem subiectul principal. Pentru noi a făcut-o. Şi pentru a noastră mântuire. Pentru c-a iubit umanitatea şi omul atât de mult, încât n-a putut să-l lase în iad. Omul, cerul şi pământul sunt creaţia lui Dumnezeu. Aşa spunem în cez. Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute. Este opera lui Dumnezeu tot ce vedem. Dar omul, ia uitaţi-vă la el, înger este fiecare copil. Sunt îngerii lui Dumnezeu trimişi pe pământ, printre noi. E capodopera lui Dumnezeu. Te tot minunezi cât a putut lucra Dumnezeu la o fiinţă umană ca să iasă atât de desăvârşită! Şi atât de măreaţă la chip! Faţa omului. Expresia feţei. Vorbirea. Totu-i perfect. Privirea, simţurile, mişcările, toate sunt într-o armonie perfectă. Aşa cum este într-o armonie perfectă Universul! Pentru că spun Sfinţii Părinţi că omul este microcosmos. Sufletul omului este mai preţios decât cerul şi pământul. De aceea a venit Hristos, S-a întrupat, a Pătimit, a murit S-a Răstignit, ca să ne vindece de păcatul pe care l-a făcut Adam într-o eroare, că a crezut că va fi ca şi Dumnezeu dacă va mânca dintr-un măr. Dar de ce avea nevoie să fie ca Dumnezeu, că Dumnezeu l-a făcut atât de perfect şi frumos. Nu putea să stea în umbra lui Dumnezeu, care era izvorul vieţii lui şi să rămână nemuritor? Dacă Adam n-ar fi călcat porunca, omul ar fi rămas nemuritor, ar fi urcat din slavă în slavă, din cunoaştere în cunoaştere şi s-ar fi apropiat din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Ar fi devenit nemuritor, ca Dumnezeu. Dar, pentru că moartea a intrat în lume, Hristos a trebuit să se întrupeze ca chip al iubirii Tatălui şi să vină în lume şi să ne spună despre ce este în cer, că cerul nu-i pustiu, că acolo este Dumnezeu, că Dumnezeu nu este un stăpân tiran, care aşteaptă ca să greşim ca să ne pedepsească şi este părinte iubitor, şi este Tatăl nostru cel din ceruri şi ne iubieşte atât de mult, încât şi-a dat Fiul pentru noi. Şi, zice Mântuitorul că mai mare dragoste decât aceasta nu există. Învierea este despre noi, aşa cum vă spuneam. Despre căderea omului, despre neascultarea lui, despre slăbiciunile şi suferinţa care a cuprins fiinţa umană, despre cădere. Omul îmbătrâneşte, se îmbolnăveşte şi în cele din urmă se stinge. Dacă Hristos n-ar fi Înviat, zădarnică ar fi propovăduirea noastră. Pentru că Hristos a Înviat, de aceea credem şi suntem plini de nădejde că şi noi vom învia în ziua care va fi hotărâtă de Dumnezeu.”

Revenind la Evanghelia zilei, Preasfinţitul a precizat că:

„Luca şi Cleopa, care l-au întâlnit pe Domnul, sunt doi dintre ucenici şi este a patra arătare a Domnului după Înviere, în aceeaşi zi. Luca este Sfântul Evanghelist Luca, cel care a scris Evanghelia ce s-a citit azi. S-au apropiat de sat şi fiind seară, L-au invitat pe Hristos, fără să ştie cine este, să rămână cu ei peste noapte, ca să nu se expună pericolelor drumului în noapte. S-au aşezat la masă ca să cineze, ca în familie, şi când Mântuitorul S-a aşezat la masă, a luat pâinea şi a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat lor. Atunci s-au deschis ochii lor şi L-au recunoscut, din gesturi, dar S-a făcut nevăzut în acel moment. Unde a dispărut Hristos? S-a ascuns în pâine! Deci, noi Îl avem pe Hristos în pâine şi vin, devenite Trupul şi Sângele Domnului în Euharistie. Îl avem cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi este o dramă ca cineva să plece din lumea aceasta nemărturisit şi neîmpărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului. Prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului devenim purtători de Hristos şi rămâne cu noi ca şi cu Apostolii. Să rânduiască Dumnezeu să ni se deschidă ochii, ca să-L vedem pe Hristos ca şi Apostolii şi să-L vedem în toate minunile pământului şi în tot ce trăim astăzi aici.”

xxx

În semn de respect şi mulţumire pentru slujire, Preafinţitul Părinte Episcop Iustin a primit în dar, pentru muzeul Episcopiei, o icoană cu Cina din Emaus şi un coş cu flori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.