Interviu în exclusivitate : diplomatul Teodor Baconschi

Teodor Baconschi: ,, Poate că timpurile s-au schimbat, poate că experiența mea profesională și tipul meu de personalitate nu se mai poartă. E posibil să existe acum standarde mai înalte, pentru care nu mă calific. Oricum, de la vizita Papei Ioan-Paul al II-lea în România până la semnarea, la Washigton, alături de Hillary Clinton, a acordului bilateral privitor la amplasarea în țara noastră a sistemului defensiv anti-balistic, am făcut, zic eu, tot ce puteam mai bine în serviciul României. Am conștiința acestui fapt, indiferent dacă el este sau nu recunoscut înttr-un context politic sau altul.”

 Teodor Baconschi a avut amabilitatea să ne acorde un interviu în exclusivitate pentru ziarul nostru. Diplomat de carieră, fiul scriitorului A. E. Baconsky,a fost reprezentantul României în marile capitale europene, cărțile lui Teodor Baconschi abordează o paletă destul de largă de la teologie la antropologie.

Excelența voastră, Domnule Teodor Baconschi, sunteți un diplomat de carieră, ați reprezentat cu cinste România, peste hotare, ați scris multe carți, vom reveni la subiectul acesta al carților,dar, pentru început vorbiți-ne în câteva cuvinte, despre tatăl dumneavoastră, A. E. Baconsky, despre opera tatălui dumneavoastră si despre necesitatea retipăririi  carților scriitorului A. E. Baconsky

Critica literară și mai multe generații de cititori l-au situat pe A.E. Baconsky printre cei mai importanți scriitori români postbelici. A fost republicat periodic, inclusiv în edițiile de lux ale Academiei Române, de care se ocupă Eugen Simion. Îmi pare rău că una dintre cărțile sale cele mai frumoase – Panorama poeziei universale contemporane – o Biblie a câtorva generații de poeți – n-a mai fost reeditată din 1972. Altel, Biserica neagră – primul roman antitotalitar din literatura română – prozele fantastice din Echinoxul nebunilor, sau marile sale volume de poezie, de la Fluxul memoriei, până la Cadavre în vid și Corabia lui Sebastian s-au bucurat de reeditări prizate de publicul cultivat. S-au scris și vreo trei teze de doctorat despre opera baconskyană. Au apărut ediții de tiraj larg și în Republica Moldova, unde numele poetului este foarte prețuit (se trăgea dintr-o veche familie de preoți din Hotin. Am găsit la Chișinău urme ale familiei de la începutul secolului XIX).

Rămânem tot aici, știu e dureros, ceea ce vă voi întreba, ziua de 4 martie 1977, este cea mai tristă zi din viața dumneavoastră? Aveati 14 ani cand tatăl dumneavoastră, pleca în eternitate din cauza cutremurului.

A fost o zi tragică pentru România și pentru cultura ei, căci multe personalități au pierit în acel cumplit seism. Tatăl meu avea numai 52 de ani când s-a prăpădit. Straniu este că, înainte de a pleca în vizita fatală la niște prieteni literari, a scris ultimele sale cuvinte dintr-o schiță poetico-dramatică despre împăratul-filozof Marc Aureliu. Aceste ultime cuvinte, prevestitoare, au fost : ”Învață să disprețuiești moartea”. Poeții adevărați au asemenea premoniții uluitoare.

Cărțile dumneavoastră sunt foarte căutate atât în librării cât și în biblioteci. Dacă puteți iarași, în câteva cuvinte să ne vorbiți despre subiectele abordate și dacă se poate mai ales de ultima dumneavoastră carte

 Ca orice om care se naște cu un nume și trebuie să-și facă un prenume, am ocolit poezia, pentru care cred că nu eram înzestrat. Ca și literatura în general. Sunt un eseist de formație teologică și antropologică. M-au interesat istoria religiilor, literatura patristică, istoria ideilor și relațiile ecumenice. Ulterior, prin cariera mea diplomatică, m-am apropiat și de domeniul teoretic al relațiilor internaționale, angajându-mă și într-o reflecție strategică. Ultima carte – ”Fascinația tradiției. Studii patristice și de istoria religiilor”, apărută foarte elegant la Editura ”Lumea credinței”, cuprinde studiile mele erudite din anii terminali ai comunismului, când devenisem membru al Asociației Internaționale de Studii Patristice (cu sediul la Paris) și corespondam cu mari savanți occidentali, care-mi trimiteau cărțile lor. Atunci am scris câteva zeci de studii din acest domeniu, publicate în revistele Patriarhiei Române : acum le-am recuperat și le ofer spre lectură noilor generații de studioși.

Ajungem si la diplomație .Excelența, ne oferiți o exclusivitate? In ce țară sunt șanse să vă vedem  Ambasador?  

La 54 de ani, pot spune – cu toată modestia – că am o solidă experiență diplomatică. De zece ani am obținut și gradul de ambasador. Am condus misiuni la Vatican, Lisabona și Paris. Am fost secretar de stat în MAE și apoi șef al diplomației, pentru doi ani și ceva. Prin urmare, s-ar putea spune că am calificările necesare. Însă o misiune diplomatică este încredințată, nu asumată individual. Nu am primit, în noua administrație, vreo asemenea ofertă. Poate că timpurile s-au schimbat, poate că experiența mea profesională și tipul meu de personalitate nu se mai poartă. E posibil să existe acum standarde mai înalte, pentru care nu mă calific. Oricum, de la vizita Papei Ioan-Paul al II-lea în România până la semnarea, la Washigton, alături de Hillary Clinton, a acordului bilateral privitor la amplasarea în țara noastră a sistemului defensiv anti-balistic, am făcut, zic eu, tot ce puteam mai bine în serviciul României. Am conștiința acestui fapt, indiferent dacă el este sau nu recunoscut înttr-un context politic sau altul.

Poate în momentul de față, România prin diplomația actuală, să joace un rol major la provocările regionale, sau, la rezolvarea problemelor din Orientul Mijlociu sau la rezolvarea problemei nord-coreene?

Am scris o carte – în dialog cu Armand Goșu, cel mai bun expert asupra spațiului post-sovietic și fost redactor șef al revistei ”22” : se cheamă Legătura de chei. O mărturie diplomatică (a apărut în 2013, la editura ”Curtea Veche”). Găsiți acolo o analiză retrospectivă, dar și un diagnostic al sistemului diplomatic al României, cu tot ce a realizat, ar fi putut sau ar putea să realizeze la nivel regional, UE/NATO și global. Vă recomand această lectură pentru că ea v-ar putea aduce răspunsuri detaliate și, sper, pertinente, la întrebările privind proiecția noastră internațională.

Credeți că diplomația românească va ajuta la rezolvarea problemei învățământului în limba minoritaților în Ucraina?

 Noua lege ucraineană a educației a fost gândită nu atât contra minorității românești, cât a rusofonilor: țara vecină se află, din păcate, sub presiunea unui război hibrid în plină desfășurare. Evident că noi, dincolo de contextul acesta tensionat, avem datoria de a proteja drepturile românilor care trăiesc în Ucraina. Acest lucru trebuia făcut preventiv, nu reactiv. Ucraina are nevoie de Polonia și de România ca sponsori politici în dialogul ei cu UE și NATO. Avem niște atu-uri, e suficient să ne folosim de ele. Dar asta nu mai este, acum, în responsabilitatea mea.

Nu pot ocoli o întrebare. Cand va ajunge diplomatul Teodor Baconschi în Baia Mare? La o lansare de carte?

Voi ajunge cu mare plăcere, mai ales că țin adesea conferințe publice prin toată țara și, cu fiecare asemenea prilej, prezint publicului și cărțile mele recente. Sper ca acest model să fie posibil și la Baia Mare.

Un gând pentru cititorii JurnalMM.ro

 Le transmit cititorilor dvs. gânduri prietenești și îndemnul de a crede că, prin cultură, valori adevărate și asumarea istoriei noastre cu bunele și relele sale, avem vocația unui popor european respectabil. Le doresc sănătate, voie bună, armonie și spor în tot ce-și propun să facă, pentru ei și familiile lor !