La multi ani, pompierilor militari! Luptatorii cu focul sarbatoresc cea de-a 166 aniversare

Ziua de 13 Septembrie a fost si va ramane un reper fundamental in constiinta nationala a romanilor prin faptele de arma savarsite sub comanda capitanului Pavel Zaganescu. Pentru a marca sarbatorirea a 166 de ani de la Batalia din Dealul Spirii si a Zilei pompierilor din Romania va prezentam un scurt fragment din ostilitatile dintre romani si armata otomana. In septembrie 1848, ingrijorat de amploarea pe care o luase miscarea revolutionara, guvernul de atunci a chemat in ajutor trupele otomane, o coloana formata aproape 6.000 de ieniceri condusi de Kerim Pasa pornind spre Bucuresti. La 12 septembrie, colonelul Radu Golescu, comandantul Regimentului 2 Infanterie si seful Garnizoanei Bucuresti a primit ordin din partea Locotenentei Domnesti sa deplaseze a doua zi subunitatile in Dealul Spirii pentru a intampina trupele otomane ce urmau sa intre in Capitala. Coincidenta face ca in aceeasi zi de 13 septembrie, Regimentului 2 Infanterie sa i se inmaneze drapelul de lupta, solemnitatea ceremoniei influentand moralul ostasilor. Starea de spirit a acestora s-a transmis si pompierilor comandati de capitanul Pavel Zaganescu, care presimteau iminenta unui conflict si au tinut sa mearga cu totii in cazarma din Dealul Spirii. Inclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii dintre sublocotenentul Companiei de Pompieri, Dinca Balsan, si un soldat otoman.

In neta superioritate numerica, turcii i-au impresurat din toate partile pe pompieri, care s-au avantat in lupta, alternand focurile de arma cu lupta la baioneta. Riposta ferma a pompierilor i-a panicat pe turci, acestia reusind totusi sa puna in pozitie doua tunuri cu care au deschis foc impotriva pompierilor. Militarii lui Pavel Zaganescu au capturat insa cele doua piese de artilerie, pe care le-au intors impotriva inamicului, provocandu-i pierderi insemnate. In cele din urma, vazand ca nu poate infrange rezistenta pompierilor, Kerim-Pasa a trimis un ofiter, care i-a propus lui Zaganescu incetarea focului, garantand in schimb „libera iesire din cazarma”, angajament ce nu a fost insa respectat. Batalia din Dealul Spirii constituie un moment important in istoria armatei romane moderne, compania formata din 166 de ostasi comandati de capitanul Pavel Zaganescu reusind sa tina in loc o armata formata din circa 6.000 de otomani. Confruntarea a durat cam doua ore si jumatate, intre 16.30 si 19.00, de partea romana inregistrandu-se 48 de morti si 57 de raniti, in timp ce in tabara turcilor s-a consemnat ca au murit 158 de persoane si 500 au fost ranite. Odata cu inabusirea revolutiei, Pavel Zaganescu si alti ofiteri au fost dati afara din armata, arestati si inchisi doi ani la Vacaresti. Ofiterul buzoian a fost judecat de o comisie creata pentru cercetarea evenimentului de la 1848, care l-a gasit nevinovat, cu toate acestea, Zaganescu nemaifiind primit in armata.

Dupa numeroase demersuri, in 1852, domnitorul Barbu Stirbei a acceptat reprimirea sa in armata la Roata de Pompieri, cu gradul de locotenent, avansat apoi capitan, in 1857 maior, iar in 1859 colonel.

Doi ani mai tarziu, devine inspector al frontierei Dunarii, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a insarcinat cu reorganizarea Corpului Granicerilor.

In 1864 a demisionat din armata, in urma unor neintelegeri cu generalul Florescu, iar in acelasi an este numit prefectul Politiei Capitalei, functie pe care a detinut-o pana in 1870.

A decedat in 1897, ramanand unul dintre simbolurile revolutiei de la 1848.

 PAVEL ZAGANESCU – EROUL DIN DEALUL SPIRII

Cel mai cunoscut erou al pompierilor se trage dintr-o familie de boieri din Ramnicu Sarat si a fost unul dintre personajele importante ale revolutiei de la 1848.

Pavel Zaganescu s-a nascut pe 17 ianuarie 1815, fiind fiul lui Grozescu Caminarul si al Smarandei, mama sa tinand sa primeasca numele de familie al bunicului, care decedase in 1784, lasand mostenire familiei 400 de stanjeni de mosie, 14 pogoane de vie si o carciuma in Bucuresti. Fiind originar dintr-o familie de conditie medie, a urmat cursurile Scolii Primare Grecesti din Ramnicu Sarat, fiind apoi trimis sa-si continue studiile la Bucuresti, unde a facut parte din primele generatii de tineri care au studiat in limba romana.

La 15 ani, cuprins de elanul patriotic si revolutionar al vremii, a intrat in Militia Nationala ca aspirant la gradul de ofiter, iar 10 ani mai tarziu, in 1840, a primit gradul de sublocotenent si a fost trecut la Batalionul I din Regimentul II. In 1844 se numara deja printre ofiterii care conduceau nou infiintata companie de pompieri din Bucuresti, iar in 1845 s-a remarcat in mod deosebit in timpul Marelui Incendiu ce a mistuit o serie de cladiri din Capitala, pe 23 martie 1847. In acelasi an, a fost avansat la gradul de locotenent, iar un an mai tarziu a devenit comandantul „Roatei de Pompieri” a Capitalei, remarcandu-se ca adept al lui Nicolae Balcescu alaturi de care a participat la anihilarea actiunilor contrarevolutionare. La 23 aprilie 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu l-a avansat la rangul de parucic „pentru activa implinire a datoriilor slujbei”.

 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.