Legea e sublimă și regulamentul lipsește cu desăvârșire

legeNu se putea imagina o situație de fapt atât de ilară precum aceasta în  care se găsește România celor două noi coduri penale. După lungi și  extrem de disputate confruntari poilitico-idealiste, noile coduri au  fost prezentate românilor asemenea unor miri tineri și frumoși, gata  să-și înceapă împreună traiul vieții în tandem, împănat cu lapte și  miere. Adunatu-s-a poporul curios la ceas de mare sărbătoare și cu  ochii ațintiți fix către perechea nupțială (Noul Cod Penal și Noul Cod  de Procedură Penală) căutau să vadă când apare starostele ca să dea  drumul la petrecere, in faimosul stil pompos. Și cum nuntă fără l ăutari(Regulamentele de aplicare), nici neaghesmuitul n-a văzut,  așteptat-au în zadar aparația mult doriților ceterași. I-ai de unde nu-s.  Întrebat-au mirii, întrebat-au nașii: unde-s ceterașii? N-au venit? Hai  să bem și să mâncăm, c-or veniră ei, doară nu trebuiau invitați, la așa  nuntă vestită. Serios? Ba pe lângă asta, trebuiau chiar și tocmiți.

Și asemenea nuntașilor hămesiți care s-au apucat de mâncat și de b ăut la o nuntă fără lăutari, tot așa și noi, cetățenii beneficiari ai Noilor  Coduri Penale, ne-am trezit că ne putem folosi de ele, dar nu pe de-a  întregul, pentru că timp de 4 ani de când se tot discută și răs-discută  intrarea în vigoare a noilor coduri, nimeni n-a catadicsit să se  îngrijească de întocmirea regulamentelor pentru punerea în aplicare  a acestora.

Și iată-ne la 3 luni zile de la debutul anunțat cu surle și trămbițe, că în  loc să fi achiziționat, de-acum celebrele, „brățări de monitorizare” ale  arestaților la domiciliu, ne vom folosi de efectivele umane ale  organelor de poliție pentru a păzi sau supraveghea elementele  sociale certate cu legea.

Să ne fie cu iertare, dar așa ceva, numai în filmele cu Stan și Bran  mai putem vedea.

Adicălea, tipic romănesc, nu? Ne scărpinăm cu mâna stângă în  partea dreaptă, punem căruța în fața boilor, sau ne mirăm cum ne-a  murit măgarul ce abia îl învâțasem să mănânce două paie.

Altfel spus, în loc ca oamenii legii să fie în mijlocul comunității să p ăzească legea și ordinea or sta să păzească hoții și tâlharii, pe la  geamuri si ieșirile din dos, ca nu cumva pungașii să-și încalce  cinstitele jurăminte.

Așa da, nene Caragiale! Asta treabă! Sublim, dar lipsă cu desăvâ rșire!

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.