Minciuni politice cu și despre râul Tisa!

sighet-podul-de-peste-tisa-va-purta-numele-lui-mihai-popEste știut faptul că râul Tisa constituie pentru Maramureșul istoric și pentru România graniță naturală cu Ucraina, pe porțiunea de teritoriu cuprinsă între Valea Vișeului și Remeți, Piatra. Cei interesați știu, de asemenea, că Maramureșul istoric cuprinde și câteva localități românești aflate pe malul drept al Tisei în Ucraina de astăzi, care la Marea Unire din 1918 s-ar fi putut încorpora în patria mamă, România, dacă niște politicieni din regat, recte de la București, nu i-ar fi uitat pur și simplu pe acești conaționali în afara granițelor trasate atunci. A fost o primă minciună politică despre grija pentru reîntregirea țării și pentru toți românii, oriunde s-ar afla.

Valurile istoriei le-au fost mereu potrivnice românilor maramureșeni din drerapta Tisei. O vreme au aparținut de Cehoslovacia, o alta de URSS, iar mai nou de Ucraina. Sub nici una din stăpâniri n-au fost feriți de pericolul asimilării forțate, de marginalizare și segregare etnică. Numai dârzenia locuitorilor a făcut ca limba română să nu se piardă sub imperii străine. Cât despre legătura cu țara mamă, ea a fost una oscilantă. Mai permisivă în perioada interbelică, timp în care unii maramureșeni din stânga Tisei puteau merge să-și lucreze proprietățile agricole de dincolo, total interzisă în perioada comunistă și din nou mai relaxată după ’89. Aparența relațiilor de bună vecinătate cu colosul sovietic de la răsărit trebuia păstrată și promovată propagandistic tocmai, sau mai ales, în această perioadă comunistă.  Prin anii ’80- 81, s-a făcut mare vâlvă despre construirea pe granița româno- sovietică de pe Tisa a cinci microhidrocentrale, care urmau să furnizeze energie ieftină pentru localitățile riverane de pe ambele maluri ale râului. S-au constituit comisii  mixte de specialiști hidrologi și energeticieni, din care nu au lipsit tovarășii grăniceri și băieții cu ochi albaștri și români și sovietici. S-a convenit contribuția financiară și tehnică a celor două state pentru hidrocentrale.  Ele urmau să fie construite în Valea Vișeului Bocicoiu Mare, Sighetu Marmației,  Câmpulung la Tisa și Remeți. S-au făcut măsurători, s-au stabilit  datele tehnice preliminare și cum se întâmpla și se mai întâmplă și astăzi, seara se lăsa cu câte o recepție tovărășească, menită și ea să confirme dragostea românilor pentru fratele mai mare de la răsărit. Apoi, documentele au fost semnate în câte două, trei exemplare pentru fiecare delegație și duse spre aprobare la Moscova și la București. :i acolo au rămas îngropate. Mai prin ’90 s-a construit, totuși, un pod de lemn care leagă Sighetu Marmației de localitatea Solotvino, (Slatina), din Ucraina. Durata construcției a fost cam cât pentru o autostradă ce străbate California de la un capăt la altul. Au urmat apoi reparațiile, căci lemnul a putrezit. Acum pe pod trec doar autoturisme și pietoni sau bicicliști, la micul trafic de frontieră. Ultima minciună a fost de curând, când Mircea Geoană s-a deplasat la Sighetu Marmației, cică pentru construirea unui pod peste Tisa, cu patru benzi de circulație. Care pod va fi dat în folosință, zicem noi, odată cu „tunelul de peste Gutâi”, cum își intitulau mai anul trecut un material niște confrați de presă.

A. Pol. ITIC

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.