Moartea lentă a hard disk-ului

hddCea mai leneşă, mai zgomotoasă şi mai fragilă piesă din PC-ul modern nu mai are mult şi dispare, cel puţin în forma pe care o cunoaştem astăzi. Vânzările de hard disk-uri (HDD) sunt în cădere liberă, iar cererea este alimentată în tot mai mare măsură de nevoi specializate pentru stocare de mare capacitate şi tot mai puţin de consumatorul casnic, care stă pe net, ascultă muzică, se mai uită la un film şi ocazional se joacă.

Componentele mecanice fac din hard disk un dispozitiv pretenţios la transportare şi şocuri fizice, zgomotos, vulnerabil la căldură şi mai ales lent. Este de departe cea mai lentă piesă dintr-un calculator modern. Bine că scăpăm de el.

Hard disk-urile din zona consumer sunt înlocuite rapid de SSD-uri (solid state drive), dispozitive de stocare bazate pe memorii flash. Sunt infinit mai rapide, nu neapărat mulţumită vitezei brute de transfer, oricum mult mai mare decât la HDD-uri, cât datorită timpului de acces mult mai redus la date, caracteristic chip-urilor de memorie. Nu au componente mecanice, deci nu sunt fragile, nu fac zgomot, nu se încălzesc foarte tare şi ocupă mai puţin spaţiu.

Principalul avantaj al hard disk-urilor în faţa SSD-urilor a fost, tradiţional vorbind, preţul, mai ales raportat la spaţiul de stocare oferit. În 2009, cu 1.000 de lei cât costa un SSD cu capacitatea de 120 GB destinat consumatorului casnic puteai să-ţi cumperi peste 4 TB (peste 4.000 GB) stocare în HDD-uri, iar asta îi descuraja pe mulţi să facă trecerea.

Astăzi însă, SSD-urile sunt mult mai accesibile. Încă n-au ajuns din urmă hard disk-urile ca preţ per GB de stocare, însă sunt suficient de aproape încât acest aspect să conteze foarte puţin pentru utilizatori. În România preţurile încă n-au prins din urmă occidentul, dar în SUA un SSD cu capacitatea de 1 TB (sau 960 GB) poate fi cumpărat azi şi sub 200 de dolari.

Atunci când ne uităm la preţ trebuie să ţinem cont şi de câştigul de performanţă. Dacă un hard disk rareori trece de 100 MB/s viteză de transfer, un SSD banal ajunge la peste 500 MB/s şi are o viteză de acces infinit mai bună. Practic, odată cu instalarea unui SSD, PC-ul răspunde instantaneu la orice comandă, eliminând timpul de aşteptare „să se încarce”, infamul „cârâit” şi zgomotul permanent al motorului.

Hard disk-ul rămâne totuşi singura soluţie pentru stocarea de mare capacitate, pentru pozele familiei, pentru jocuri (care pot ajunge azi să ocupe 60 GB) sau pentru filme şi seriale (nu încurajăm practica, însă nu putem să nu ţinem cont de faptul că, cel puţin în România, este unul dintre principalele motoare ale cererii pentru dispozitive de stocare de mare capacitate). Datorită proliferării streaming-ului (spre exemplu, Netflix pentru video sau diverse servicii de muzică online), marea majoritate a utilizatorilor casnici nu mai au nevoie de stocare de mare capacitate. Cloud-ul muşcă şi el din piaţa HDD-urilor, de obicei fiind preferabil să stochezi pozele, documentele pentru serviciu şi alte tipuri de conţinut sensibil, pe care nu vrei să-l pierzi, într-un OneDrive, Google Drive, Dropbox etc.

Citeste continuarea pe economica.net

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.