Munca în străinătate și abandonul de familie

muncaTot mai mulți maramureșeni aleg să muncească în străinatate, asta și  datorită ultimelor reglementări favorabile din domeniul forței de  munca din UE. O mare parte dintre ei au în sarcină obligații legale  de întreținere lunară, stabilite în favoarea copiilor minori, în urma  unui divorț sau a altor situații prevăzute de lege. În acest fel, alegerea  locului de muncă în străinătate fără stabilirea condițiilor și modalit ăților în care să se facă plata lunară a “pensiei alimentare”, poate  transforma cu ușurință un cetățean bine intenționat, într-un infractor.

Poți deveni infractor dacă nu achiți pensia alimentară

Acest aspect este descris de Codul Penal la articolul 305, cel care  sancționează la litera c) neplata cu rea credință timp de două luni a  pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, și pedepsită  cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.

În realitate, întâmpinăm cel mai des următoarea situație: soții au  divorțat, minorul rămâne cu domiciliul permanent la mamă, iar tatălui  i se impune obligația achitării lunare a unei pensii de întreținere,  raportată la veniturile realizate. Cum, dupa divorț, de cele mai multe  ori, relațiile de bună comunicare și vizitare între soți și copiii acestora  se alterează, bărbații, determinați de condițiile economice din țara  noastră, decid singuri să muncească în străinătate. 

Toate bune și frumoase până aici. Însă decizia părintelui, bărbatul de  cele mai multe ori, de a pleca în străinătate, nu este comunicată și  celuilat părinte, în virtutea “libertății” dobândite după desfacerea c ăsătoriei, fiind omis și aspectul plății obligației lunare de întreținere a  minorului. Dacă mamele nu primesc “la poștă”, timp de două luni,  banii ce se cuvin copiilor, se impacientează, devin irascibile, se  consideră abandonate și caută să ia legătura cu părintele, obligat de  lege la realizarea plății, pentru a reglementa situația. Astfel află că  acesta este plecat în străinătate sau este de negăsit și de aici  scenariul care va transforma un om, poate bine intenționat, într-un  infractor.

 Puternic motivate de lipsa de comunicare, mamele își imaginează că  fostii soți realizează venituri mari, se distrează alături de alte femei,  își continuă viața ca și când nimic nu i-ar împiedica să o facă, iar ele  stau singure, îngrijesc de copil, de casă și merg la serviciu pe un  salariu ce nu depășește 200 euro, de cele mai multe ori. Realitatea  crudă și dorința de a aplica o corecție fostului soț le determină să se  adreseze celei mai apropiate secții de poliție, întocmind o plângere  cu referire la articolul 305 din Codul Penal.

Dacă nu te prezinți la judecată riști să te prezinți la închisoare

De aici și până la o condamnare definitivă nu se mai interpun decât  agentul de poliție și procurorul care, dacă nu reușesc să identifice f ăptuitorul pentru cercetare și lămurire, înaintează judecătorului  rechizitoriul întocmit. Dacă nici judecătorul nu reușește să  determine prezența fostului soț în sala de judecată pentru a i se  pune în vedere să-și îndeplinească obligațiile bănești legale, nu are  altă alternativă decât să pronunțe o condamnare în lipsă, fie  pecuniară, fie privativă de libertate.

În practică, timpul estimat pentru desfășurarea celor descrise mai  sus, nu poate dura mai mult de 1 – 2 ani. După acest interval de timp,  soțul se întoarce acasă unde riscă sa intre direct în închisoare sau  să plătească cu vârf și îndesat tot ce a reușit să acumuleze în timpul  petrecut la lucru în străinătate.

Tot acest scenariu desprins din realitatea de zi cu zi se poate evita  cu ușurință printr-o bună comunicare între foștii soți și prin  asumarea responsabilității de părinte din partea ambilor soți,  indiferent de locul în care își desfășoară activitatea profesională sau  socială.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.