Născuți în zodia cântecului: SILVIA TĂMĂȘAN – colaborator permanent al Revistei ,,DIN VATRA SATULUI”

Muzeul-Satului-din-Baia-MareCântecul a fost și va fi viața mea – pentru cântecul popular aș fi în stare de orice sacrificiu. Nu doar eu, cred că toți cei care urcă pe scenă, cântă sau iubesc cântecul popular simt la fel. Este zestrea noastră cea mai prețioasă. Marele păcat este că uneori alterăm, deteriorăm ori falsificăm valoarea cântecului.

Reporter Vasile BELE:Bună ziua, distinsă doamnă Silvia TĂMĂȘAN. Știm că zilele acestea în familia dumneavoastră va fi mare sărbătoare. În calitate de iubitor al folclorului românesc vin cu rugămintea de-a ne acorda, în limita timpului dumneavoastră, un interviu. Noi, avem un set de întrebări, mai mult sau mai puțin ,,comode”, la care dumneavoastră cu bunăvoință va trebui să răspundeți. Vom trece peste banala întrebare ,,cum a fost începutul”, sau ,,când/cum ați început să cântați”, pentru că cititorii noștri deja sunt familiarizați cu dumneavoastră, inclusiv cu viața artistică. Am primit multe apeluri, multe telefoane de la cititori, care ne cer interviuri sau informații despre dumneavoastră. Unii, chiar ne spuneau în convorbirea cu dumnealor, faptul că ,,de multă vreme nu a mai citit nimic despre Silvia Tămășan”, precum așa și este. Trebuie să recunoaștem că nu este vina noastră, sau a altcuiva. Timpul trece mult prea repede, subiectul sau subiectele, vin vrem-nu-vrem, din abundență.
Silvia TĂMĂȘAN: – Bună ziua și dumneavoastră. Mă luați cu emoție și de ce să nu recunosc pe nepregătite cu acest interviu. Recunosc faptul că se scrie și nu prea se scrie despre noi ,,mesagerii cântecului popular” în ultima vreme. Eu chiar citesc și urmăresc paginile revistei dumneavoastră cu mare plăcere. Probabil și faptul că muzica populară este cântată de multă lume este un impediment. Dacă se scrie despre un interpret atunci să se scrie despre toți, pentru că toți avem câte ceva de spus despre folclor, despre tradiții, despre muzica populară. Nu suntem noi de vină că timpul trece mult prea repede, dar nici nu putem face nimic pentru a-l opri. Așa este soarta, asta este viața. În orice caz, mă bucur de fiecare dată, atunci când aflu câte ceva despre colegii mei de cântec, despre colaboratorii mei, despre prietenii mei.
Vasile BELE: – Mereu modestă, așa cum ați fost întotdeauna! Azi, în ziua de astăzi adică, se scrie orice, oricum, ba uneori și la comandă. Știm cazuri, chiar mult mediatizate din acest punct de vedere. V-am văzut la televizor, v-am auzit la radio, vă ascultăm C.D.-urile, de fapt munca dumneavoastră. Am citit despre dumneavoastră cartea care va fost dedicată și despre care inclusiv noi, la vremea respectivă am scris, și am mediatizat-o pentru că așa era firesc, așa era normal, să fim alături de dumneavoastră în astfel de momente.
Silvia TĂMĂȘAN: – Da, e adevărat! Vin și eu cu mulțumiri spre dumneavoastră pentru toate acestea. Vă mulțumesc din suflet că mi-ați fost aproape sau alături în acel moment. Dar, dumneavoastră, ați scris parcă și prea des despre mine, despre cântecul meu, despre viața de artist. De asta vă iubesc și-mi sunteți dragi, (râzând). Aș putea fi și eu acuzată, Doamne ferește! Anii tac și trec, cei tineri nu-și dau seama cum, în timp ce noi, cei mai puțin tineri, ca să nu zic, noi cei mai bătrâni, îi simțim, pentru că avem o vârstă, avem o anumită experiență a vieții. Dar, așa cum foarte bine ați afirmat și dumneavoastră, anii trec și peste cei tineri și peste cei bătrâni, nu aceasta este problema. Important este să trecem frumos prin viață, și să lăsăm ceva în urma noastră. Eu, las cântecul popular pe care l-am slujit câțiva zeci de ani, cu respect, cu cinste, cu dragoste, cu onoare. Mi-a fost drag și-mi va fi drag atâtea câte zile voi mai avea. Doar pentru asta l-am slujit, că dacă nu-mi era drag … dar nici nu poate fi vorba. Eu, încă nu am văzut oameni care să nu iubească muzica populară. Am crescut în spirit tradițional, și-am iubit de când mă știu muzica populară. Nu cred că am mai fi un popor dacă nu ne-am respecta tradițiile, nu ne-am respecta folclorul – cartea noastră de vizită, dar și de căpătâi. Iar poporul ce-și uită tradiția poate fi judecat, deși, chiar se spune în popor, să nu judeci pentru a nu fi judecat.
Vasile BELE: – Este perfect adevărat! Personal, și eu folosesc această sintagmă din când în când. Nu știu cât o respect însă, pentru că oameni suntem cu toții. Silvia Tămășan – ambasador al cântecului popular, mamă și soție, bunică, o extraordinar de bună gospodină (pentru asta pot depune mărturie!). Mereu energică, mereu cu zâmbetul pe buze, fără nicio grijă aș mai putea adăuga. Viața a fost și pentru dumneavoastră așa cum a fost sau așa cum este pentru fiecare din noi, pentru că om sunteți și dumneavoastră – cu necazuri și greutăți, cu bucurii și împliniri. Nimic ieșit din comun în acest sens. Silvia Tămășan – un om simplu și foarte modest.
Silvia TĂMĂȘAN: – Sigur că da! Fiecare, indiferent la cine am face referire, ne ducem viața așa cum ne-o dă Bunul Dumnezeu – cu bun și rău, cu bucurii sau necazuri. Nici una, nici alta nu ocolește omul. Eu, am spus-o de fiecare dată, sunt un om obișnuit – îmi place să respect pentru ca și eu la rândul meu să fiu respectată, îmi place să râd și să zâmbesc atunci când cei de lângă mine râd sau zâmbesc, dar și plâng atunci când necazurile se abat asupra cuiva drag – indiferent că mi-e prieten sau nu. Am umblat mult prin lume, inclusiv prin America , așa cum multă lume știe. Și acum după ani și ani țin legătura cu oamenii ce mi-au fost dragi, sau care mă iubesc. Nu pot spune că am urât vreodată, poate am fost supărată câteva secunde, dar mi-a trecut supărarea foarte repede. Nu am băgat atâtea în seamă. Am trecut cu vederea, că se zice că nu e bine să auzi și să vezi prea multe. Mi-a plăcut să fiu discretă și să-mi păstrez prieteniile. Am foarte mulți prieteni și de cântec și de familie, și de-aproape și de departe, care mă respectă pentru ceea ce sunt. Dacă au drum prin Baia Mare – mă sună, mă vizitează, uneori preț de câteva clipe, alteori preț ,,de-o cafeluță”, în funcție de cum are timp fiecare. Important este că lumea mă iubește și-atunci nu este firesc să-i iubesc și eu? Ba da! Mi-e drag omul care este om, care are un comportament vertical în viața de familie sau profesională. Nu am umblat în viață după averi sau alte beneficii. Am preferat să n-am, decât să fac un compromis și-așa mi-am crescut și copiii. I-am sfătuit mereu să fie cinstiți și corecți oriunde se vor afla. Mă bucur că am doi copiii frumoși. De la băiat am o nepoată frumoasă și isteață, descurcăreață și silitoare. Dana, fiica-mea nu de mult a făcut nunta, dar asta nu înseamnă că nu aștept cu nerăbdare nepoți și de la ea. Dimpotrivă, abia îi aștept! Să mă bucur de ei până mai trăiesc și eu!
Vasile BELE: Cunoscându-vă, nu pot decât să vă dau perfectă dreptate! Personal, vin și vă mulțumesc pentru faptul că sunteți și prietena mea, și-a familiei mele, dar asta ar fi un motiv de-a crede în subiectivitate.
Silvia TĂMĂȘAN: – Nu am privit cu superficialitate niciodată în viață. Cât am putut am dorit să fiu mereu obiectivă. Așa că cine nu crede în prieteni sau în prietenii să vină să se convingă, nu?!
Vasile BELE:Am spus la începutul interviului că avem și întrebări mai puțin comode. Doresc să vă întreb pentru început – de ce nu faceți politică?
Silvia TĂMĂȘAN: – Știi foarte bine că nu fac politică. Nu am făcut și nici nu voi face. Nu mai cred în politicieni corecți sau cinstiți după câte vezi și auzi la televizor. Am avut ocazia mai în tinerețe dar nici nu am vrut să aud de-așa ceva. Nu-mi place politica și-atunci o las s-o facă cine-i place. Sunt alții și pentru asta, alți concetățeni de-ai noștri care cred în forța lor, care cred în ei. Lumea prea condamnă politica dar și pe politicieni. Eu, am prieteni politicieni, i-am susținut în campaniile electorale, dar nu am vrut niciodată să fiu membrul vreunui partid. Nici membru de partid și nici măcar cu funcții de conducere nu mi-aș dori să fiu în vreun partid. Nu este politica pentru mine.
Vasile BELE:Eu știam răspunsul, dar am vrut să știe părerea dumneavoastră și cei care vă știu doar de pe scena cântecului popular, cei care vă cunosc doar de la televizor sau v-au auzit doar cântând.
Silvia TĂMĂȘAN: – Cred că fiecare avem un drum de urmat în viață. Cum se poate vedea drumul meu, sau calea mea, în viață, a fost cea a cântecului popular, pentru care eram în stare de orice sacrificiu. Și mai sunt! Îi cred și pe cei ce ne urmează, pe cei mai tineri, acelora care le lăsăm, zestrea de cântece după ce noi ne retragem de pe scenă sau plecăm din lumea asta mai devreme sau mai târziu. Nu ne alegem timpul de-a veni în lume și tot așa nu ne alegem vremea de-a pleca din ea. E nedrept atunci când pleci în plină tinerețe, în plină forță creativă. Dar ce să mai aștepți de la viață – ne-am călit și ne-am oboșnuit cu ea. La urma urmei vine și asta, de ce să nu recunoaștem. Ați văzut, zilele trecute s-a stins din viață Marioara Murărescu – celebru realizator de emisiuni folclorice, inițiator și prezentator de spectacole și festivaluri. Tot zilele trecute s-au împlinit, deja, trei ani, de când a plecat spre cer interpreta de muzică populară Veronica Crăciun Perșe – despre care doar în paginile ziarului dumneavoastră am mai citit, dovadă că sunteți în slujba cetățenilor și le oferiți ceea ce-și doresc, nu doar cuvinte deșarte. Dar câți au plecat mult prea devreme – de-ai noștri și din toată țara – gândiți-vă la un Viorel Costin, Victor Negrea, Titiana Mihali – doar de-aici, de la noi din județ, dar ceilalți din întreaga țară, pe care, așa cum ați mărturisit chiar dumneavoastră, lumea îi știe doar de la
televizor. Despre ei numai de bine. Cred că s-au dus în cer să se alăture corului îngeresc.
Vasile BELE:Vrem-nu-vrem, mai și plecăm din lumea asta, probabil spre una mai bună, dar cine știe? Cântece populare, pricesne, colinde – astea sunt cele ce-au ținut flacăra mereu aprinsă. Niciodată nu v-ați abătut de la regula autenticității. Anii au trecut și-au dus ori au adus cu ei, așa cum e firesc, și bunele și relele. Sunteți o luptătoare din fire. Ați transmis asta celor de lângă dumneavoastră – copii, prieteni, colegi. Într-o formă sau alta, ați făcut efort sau sacrificiu pentru a vă păstra în ritmul valorii. Între efort și sacrificiu ce ați alege?
Silvia TĂMĂȘAN: – Efortul înseamnă o anume greutate. Una pe care o duci indiferent care-ți este drumul vieții. Cu efort îți croiești drum, cu efort îl menții. Cu efort îți educi copiii și-i crești. Cu efort și greutate. Dar nu una reală, că doar nu am cărat toată viața ceva cu mine, înafară de cântecul popular, dar ăsta nu a fost un efort, ci o binecuvântare. Cu sacrificii treci prin viață. Cu sacrificiu și cu anumite renunțări urci pe scenă pentru a promova, ori a duce mai departe talantul primit la naștere. Nu poți trăi fără a face sacrificii. Cei tineri se sacrifică sau își sacrifică tinerețea pentru a ajunge ceva în viață, cu efort și multă muncă. Nu sunt filolog, dar eu înțeleg aceste cuvinte – efort și sacrificiu – ca fiind sinonime. Probabil, doar filologii știu perfect diferența dar și asemănarea dintre aceste cuvinte sinonimice. Cât despre mine pot spune că am trecut în viață cu efort și cu sacrificiu, și-aici doar Dumnezeu știe cât și cum a fost. A te sacrifica pentru ceva, înseamnă a te dărui, a te dedica. Aș adăuga sacrificiului cuvântul iubire, iar efortului – greutate. Renunțarea este și un efort și o greutate. Iertarea nu este efort dar uneori poate fi un sacrificiu. E o artă să știi ierta,
și mai știu că nu toată lumea cunoaște aceste noțiuni. Eu, am trecut prin viață iertând, dăruind, renunțând, uneori cu efort, alteori cu sacrificiu. Și efortul, și sacrificiul sunt sau ar putea fi definite în funcție de vârstă, tot de filologi. Abordarea mea nu atinge filologicul, dar este una reală, trăită sau petrecută de-a lungul vieții, pentru că uneori a trebuit să mă sacrific, alteori să fac efort pentru a răzbi prin viață.
Vasile BELE:Minunată clasificare! Apreciez corectitudinea dar și promtitudinea răspunsului, și desigur, o vor aprecia și cititorii noștri. Nu doresc să închei acest scurt și interesant interviu, fără a vă mulțumi. Totodată am rugămintea să finalizați dumneavoastră toate acestea. Poate am uitat eu ceva, poate v-ați fi dorit alte întrebări care mi-au scăpat în acest moment. Vă rog, doamnă Silvia Tămășan …
Silvia TĂMĂȘAN: – Nu am fost niciodată un om pretențios. Asta nu înseamnă că nu am avut pretenții. Din punctul meu de vedere au fost întrebări ușoare și comode fără a creea bătăi de cap. Nici nu mă așteptam la așa ceva. Totul a fost relaxant, în limita bunului simț și a simplității obiective, a fost extrem de detașat. Parcă mai multe emoții am atunci când sunt într-o emisiune folclorică. Întotdeauna m-au încercat emoțiile când am fost la emisiuni. Nici eu nu știu de ce? Cât despre viața mea artistică, pot să spun că s-au spus multe despre mine și despre cântecul popular pe care l-am avut mereu în adâncul sufletului. Multe lucruri s-au scris și-n cartea despre care ați amintit – ,,Silvia Tămășan – născută în zodia cântecului. Amintiri din viața artistică”, apărută la Editura Eurotip, din Baia Mare. În acest moment nu știu dacă aș mai avea răbdarea construcției unei cărți. Este o carte minunată, ce a fost foarte bine primită în rândul cititorilor, încât și-acuma mă sună prieteni să-mi spună ce au citit, alții să-mi solicite alte cărți, dar sau epuizat mult mai repede decât am crezut. Nu cred că se va mai face reeditare pentru că asta ar însemna un efort financiar peste putința mea. Dar nu se știe niciodată, poate găsim ceva sponsori generoși, mari iubitori de folclor, ce-ar dori refinanțarea cărții. De ce nu? Oricum, și eu vă mulțumesc pentru sacrificiul sau efortul dumneavoastră (râdem împreună!). Le mulțumesc celor care m-au susținut ori mă susțin, celor care au avut și mai au încredere în mine. Le mulțumesc tuturor celor care m-au iubit ori mă iubesc pentru ceea ce sunt eu – SILVIA TĂMĂȘAN. Vă mulțumesc tuturor și vă asigur de tot respectul meu. Nu știu dacă așteptam alte întrebări, dar sigur mă așteptam la ceva mult mai complicat, dar uite că n-a fost așa. A fost plăcut și interesant și mai cred că cititorii vor aprecia toate astea. Vă  iubesc și vă doresc tot binele din lume, așa cum mi l-aș dori mie. Vă mulțumesc pentru respectul de care m-am bucurat atunci când mi-ați fost în preajmă. Să ne vedem cu bine!
Vasile BELE:Încă o dată mulțumiri, doamnă Silvia Tămășan. Vă mulțumim și vă asigurăm și-n continuare de stima și de respectul nostru, iar pentru că știm că se apropie ziua dumneavoastră de naștere permiteți-mi, doamna Silvia Tămășan, să vă ofer un buchet de flori, în care am pus multă sănătate și bucurii nemăsurate. La mulți și fericiți ani! Să ne trăiți întru mulți și fericiți ani! Doamne ajută!
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.