O INVENȚIE PE ZI Paratrăsnetul

Paratrăsnetul este o tijă metalică sau un obiect metalic amplasat pe punctul cel mai înalt al unei structuri, precum o clădire, o navă sau chiar un copac, conectat electric folosind un fir sau un conductor electric pentru a interacționa cu pământul (împământare) prin intermediul unui electrod.

Paratrăsnetul a fost realizat pentru a proteja structurile în cazul lovirii unui fulger. Dacă fulgerul lovește structura, cel mai probabil va lovi paratrăsnetul și va fi condus spre pământ prin conductor, în loc să lovească structura provocând un incendiu sau o electrocutare.

Încă din antichitate, oamenii au realizat că fulgerul este foarte periculos, iar pentru a îndepărta acest pericol, Ramses al III-lea, prin anul 1170 î.Hr., a ordonat dispunerea unor coloane aurite pe templele din capitala egipteana Teba.
Câteva dintre cele mai vechi conductoare de fulgere pot fi găsite în Sri Lanka în locuri precum Regatul Anuradhapura care datează din anul 377 î.Hr. Regii sinhalezi, care stăpâneau foarte bine arta construcției structurilor avansate, au instalat un vârf de metal, realizat din argint sau cupru, pe cel mai înalt punct al fiecărei clădiri pentru a conduce încărcătura electrică. În multe părți din lume, monumentele budiste antice au fost distruse de fulgere, dar nu și în Sri Lanka.

Un conductor de trăsnete ar fi fost folosit intenționat în Turnul Înclinat din Nevyansk. Vârful turnului este încojurat cu o tijă metalică în forma unei sfere poleite cu aur, cu țepi. Această tijă metalică era împământată prin armătură metalică a carcasei ce străpungea întreaga clădire. Turnul din Nevyansk a fost construit între anii 1721 și 1745, la ordinele industriașului Akinfy Demidov, cu 28 de ani înainte de experimentul și explicația științifică a lui Benjamin Franklin. Totuși, adevărata intenție din spatele acoperișului și a armăturii metalice a rămas necunoscută.

Turlele bisericilor din multe orașe europene, care erau de obicei cele mai înalte structuri din oraș, riscau să fie lovite de flugere. Înainte, bisericile creștine au încercat să prevină incidentele distrugătoare provocate de fulgere prin rugăciune. Peter Ahlwardts a sfătuit oamenii care se adăpostesc de fulgere să meargă oriunde, dar nu în biserici și în preajma acestora.

În Europa se considera că paratrăsnetul a fost inventat de preotul premonstraten ceh Prokop Divis, între anii 1750 și 1754. Divis a amplasat, în anul 1754, primul paratrăsnet la sol în gradina sa din Primetice de lângă Znojmo.
Paratrăsnetul ascuțit, numit și ”atractorul de fulgere” sau ”tija Franklin”, a fost inventat de Benjamin Franklin în anul 1949 ca parte a explorării inovatoare despre electricitate. Deși nu a fost primul care a sugerat o corelație între electricitate și fulgere, Franklin a fost primul care a propus un sistem funcțional pentru a-și testa ipoteza. Pe data de 15 iunie 1752 Franklin a dezvăluit că fulgerul este o scânteie gigantică, iar cu ajutorul unui vârf de metal, situat pe cel mai înalt punct al unei clădiri, acesta putea fi deviat.

Benjamin Franklin a emis ipoteze despre paratrăsnete cu câțiva ani înainte de experimentul cu zmeul. Se spune că acest experiment a avut loc deoarece s-a săturat să aștepte până la finalizarea bisericii ”Christ Church” din Philadelphia pentru a pune un paratrăsnet în vârf.

În secolul al XIX-lea, paratrăsnetul a devenit un element decorativ. Acestea au început să fie împodobite cu bile de sticlă ornamentale. Motivul principal al acestor bile era pentru a furniza dovada unei loviri de fulger prin deteriorare sau prin desprinderea de tijă. Dacă după o furtună o bilă este distrusă sau dispărută, proprietarul ar trebui să verifice clădirea, tija și firul de împământare.

Primele paratrăsnete pe nave se presupune că erau atașate atunci când fulgerele erau anticipate, dar au avut o rată de succes foarte scăzută. În anul 1820, William Snow Harris a inventat un sistem reușit pentru amplasarea paratrăsnetelor pe navele de lemn ale acelei perioade, dar în ciuda testelor încheiate cu succes care au început în 1830, Marina Regală Britanică nu a adoptat sistemul până în anul 1842, timp în care Marina Imperială Rusească a adoptat deja sistemul.

În anii 1990, punctele de paratrăsnet au fost înlocuite după cum au fost construite în prima fază atunci când Statuia Libertății din vârful Capitoliului SUA din Washington DC a fost renovată. Monumentul Washington este și acesta echipat cu multiple puncte de paratrăsnet, iar Statuia Libertății din New York deviază fulgerele cître sol atunci când este lovită.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.