Radiera (în germană ”Radiergummi”) sau guma de șters, articol de papetărie de diferite forme și culori folosit pentru a îndepărta urmele de creion de pe hârtie, poate fi fabricată din cauciuc sintetic, din vinil, sau diverse materiale cauciucate. Însă până să apară guma de șters s-au folosit în scopul ștergerii urmelor de cărbune de pe hârtie tablete de cauciuc sau din ceară, precum și miez de pâine.La 15 aprilie 1770, chimistul englez Joseph Priestley a descris o gumă vegetală care prin frecare îndepărta de pe hârtie urmele de creion și pe care a numit-o ”rubber” (cauciuc).
Inginerul englez Edward Nairne este cel care în 1770 a creat prima radieră de cauciuc, pe care a și comercializat-o. După cum el însuși relata, Nairne a luat din greșeală o bucată de cauciuc în loc de pâine, pe care o folosea de obicei în acest scop și astfel a descoperit proprietățile de ștergere ale acestuia.
Din păcate, cauciucul brut și pâinea aveau în comun același inconvenient, anume se sfărâmau foarte ușor. În 1839, Charles Goodyear a descoperit procesul de vulcanizare, prin care proprietățile cauciucului se îmbunătățeau, acesta devenind mai elastic și mai rezistent. Radiera de cauciuc a devenit de atunci un obiect tot mai utilizat.
Pe 30 martie 1858, Hymen Lipman a înregistrat un patent pentru creionul cu gumă de șters atașată la un capăt.
