SĂRBĂTORI RELIGIOASE 30 august

Ortodoxe

Sf. Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului; Sf. Ierarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului

Greco-catolice

Sf. patr. Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou ai Constantinopolului

Romano-catolice 
Sf. Felix, m.

Sf. Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 30 august.

Sfântul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, într-o localitate aflată lângă Târgu Neamț. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim, aflat pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte și a deprins limbile slavonă, latină și greacă. Pe locul schitului, a fost ridicată, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală.

Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam și unde a fost numit egumen. Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărților, îndeosebi cele religioase, traducând Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scărarul (1618). În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam reușește să aibă multe realizări, mai ales că reușește să-și atragă și sprijinul domnitorului Vasile Lupu. Mitropolitul Varlaam a înființat prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova și Țara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iași. Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de patriarh ecumenic al Constantinopolului. În timpul mitropolitului Varlaam a fost zidită renumita biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași, ctitoria cea mai cunoscută a Domnitorului Vasile Lupu. Pentru a combate propaganda calvină din Transilvania a redactat „Cartea care se cheamă Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc”, prima scriere românească de polemică teologică. În aprilie 1653 s-a retras la Mănăstirea Secu, unde a decedat în anul 1657. A fost înscris în rândul sfinților, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 12 februarie 2007.

Cuviosul Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, s-a născut în ținutul Putnei, în familia răzeșilor Gheorghe și Anastasia, rudă cu Sfântul Varlaam, viitorul mitropolit al Moldovei. Sfântul Cuvios Ioan a intrat în monahism la Mănăstirea Râșca, a fost ales apoi egumen la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Cetatea Neamț, până în 1665, și apoi, între 1666-1667, a fost egumen la Secu. A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al Sfântului Mitropolit Dosoftei al Moldovei, care-l numea, în lucrarea „Viața și petrecerea svinților”, „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”. S-a mutat la cele veșnice în anul 1685, fiind înmormântat lângă Biserica de la Mănăstirea Secu. A fost canonizat în ședința Sfântului Sinod din 5-7 martie 2008.

Tot astăzi este pomenit în calendarul creștin ortodox Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului.

Sfântul Alexandru a fost patriarhul Constantinopolului între ani 314 și 337. A dus o luptă susținută cu partizanii ereziei ariene, una dintre cele mai grave erezii din istoria bisericii. Învățătura lui Arie (cca 256-cca 336), preot în Alexandria, susținea că ființa lui Dumnezeu este unică și incomunicabilă și că Fiul nu are o natura identica cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, erezia ariană admitea inferioritatea Fiului. Deși a fost apărat de Eusebiu, episcop de Nicomidia, Arie a fost vehement criticat de episcopii Alexandru al Constantinopolului și de Atanasie al Alexandriei.

A participat la Sinodul I ecumenic, care formulând răspunsul ortodox împotriva ereziei ariene sub diverse expresii:” „Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii”, „născut, iar nu făcut”, „cel ce este de o ființă cu Tatăl”, a stabilit că Esența Fiului este identica cu a Tatălui, iar nașterea Sa din Tatăl este din veci, ceea ce înseamnă că Tatăl n-a existat vreodată fără Fiul.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.