Sarbatori tot mai triste, din ce in ce mai triste

Cand spunem luna Decembrie, ne gandim la magia sarbatorilor, la cadourile care vin de la Mosul, care calatoreste mii de km si indeplineste atatea si atatea dorinte, la cadourile de sub brad, la multe  lucruri frumoase ne gandim. Fuga dupa cadouri, gasirea unor cadouri, care sa le aduca zambetul pe buze persoanelor iubite si bucurie sufleteasca celor de care suntem atasati. Iar intr-un final sa regretam cat de repede au trecut Sarbatorile. Ne dorim sa fie masa imbelsugata, sa nu ne lipseasca nimic, dar intr-un final sa constatam ca nu putem consuma cat ne-am cumparat.

Exista langa noi, copiii care nu asteapta mare lucru de la aceste sarbatori. Ci doar cateva zile de odihna , pentru ca acesti copiii au intrat direct in maturitate. Cu ochii in lacrimi se uita la alti copiii care-si cumpara, o ciocolata, jucarii si bomboane. Si-ar fi dorit si ei sa poata avea copilarie. Sa creada in Mos Nicolae, sa creada in lumea basmelor. Dar n-au avut sansa asta. Copiii de care va vorbesc au intrat direct in maturitate. Isi dau seama si ei ca n-au imbracaminte, ca lumea intoarce capul dupa ei, uitandu-se cu ce sunt imbracati, altii rad, altii ii compatimesc si nimeni nu-I opreste sa le spuna o vorba buna, sa aduca zambetul macar pentru o clipa, pe buzelor lor. Acesti copiii de care va vorbesc exista. Uitati-va la ei, cand zambesc, au un zambet aparte. Merg la scoala cu haine primite sau gasite. Invata. Nu le este usor. Cand in preajma lor ceilalti copiii au ultimul model de telefon sau tableta. Acestia stiu ca Mosul nu exista, ca viata lor nu se poate schimba decat prin invatatura. Chiar daca vor merge cu aceeasi blugi la scoala ani de-a randul. Astfel de copiii exista. Copiii care muncesc cot la cot cu parintii lor, sa aiba bani de-o paine. La maturitate sa nu credeti ca nu se intreaba: Noi de ce n-am avut o copilarie fericita? Acesti copiii care in viata lor, n-au vazut cum arata un pui la rotisor, sau ce sunt aceia mici. Sa nu-I uitam. Sa-I ajutam. Ne gandim la problemele noastre, ratele la banci, nesiguranta unui loc de munca sau ne intereseaza confortul. Dar problemele lor sunt mai mari, mult mai mari, lipsa unor conditii elementare unde sa poata invata acasa. Sa nu-I uitam. Sa le spunem ca mai exista solidaritate, ca ne pasa, ca suntem langa ei. O sa planga…………..de fericire. Siroaie de lacrimi vor varsa.  Doar asa vor manca si ei de sarbatori, o ciocolata. Din banii castigati alaturi de parintii lor, isi platesc datoriile.

Haideti sa le aratam ca ne pasa. Haideti sa fim alaturi de ei! Daruind vom dobandi!  Sa nu uitati sa faceti bine, oriunde si oricand. De voi depinde.

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.