Simona Antonescu ,,Nu poți căuta fericirea dacă nu-ți cunoști rădăcinile și nu-i accepți și ierți pe cei din trecut”

Simona Antonescu este o scriitoare talentată, de-a lungul timpului critica literară a primit cu entuziasm  cărțile sale. Toate cărțile scrise de Simona Antonescu sunt captivante și  aduc în atenția cititorului, episoade din trecutul  nostru național.

Simona Antonescu, cărțile tale relevă o parte a trecutului nostru național. În câteva cuvinte ne vorbești de fiecare carte a ta în parte?

Îmi place să colorez cu personaje fictive istoria cunoscută (sau care ar trebui să fie cunoscută). De aceea mi-am situat poveștile imaginate în perioade istorice importante, iar personajele fictive se învârtesc în imediata vecinătate a marilor noastre personalități istorice.

Romanul cu care am debutat, Fotograful Curții Regale (Editura Cartea Românească, reeditată la Editura Polirom) spune povestea unui absolvent strălucit de la Belle Arte care renunță la pictură în favoarea fotografiei, într-o epocă în care cererea de portrete creștea foarte repede. El primește, ca recunoaștere a talentelor de fotograf, titlul de Fotograf al Curții Regale de la Regina Elisabeta. Totul se petrece în Bucureștiul și Parisul anilor 1880.

Pentru cel de-al doilea roman am ales perioada interbelică și trei povești care se întâlnesc într-un fel de nod al destinului: un accident în care sunt prinse trei automobile. De data aceasta suntem în anii 1930, pe vremea când Revista Ilustrată anunța unul dintre primele concursuri de Miss România. Cartea se numește Darul lui Serafim (Editura Cartea Românească).

A urmat Hanul lui Manuc (Editura Polirom), romanul în care am lăsat poate cel mai mare spațiu istoriei. Perioada este una frământată pentru noi, anul 1812, când am pierdut Basarabia, la sfârșitul ultimului război ruso-turc.

Recent am început publicarea unei serii de cărți pentru copii, tocmai a apărut volumul șase, numit Regina Maria și Marea Unire. Cărțile au subiecte istorice, dar sunt de fapt niște cărți de aventuri care își propun două lucruri: în primul rând să le deschidă celor mici pofta de citit și al doilea rând să-i familiarizeze cu câteva din marile noastre personalități istorice. Seria se numește Istoria povestită copiilor (Editura Nemira).

Critica literară a primit cu entuziasm cărțile tale, cât de mult a contat acest aspect pentru tine și pentru proiectele tale de viitor pe domeniul literar?

Reacțiile criticii m-au bucurat mult și m-au încurajat. Este un sentiment plăcut să ai certitudinea că ai muncit bine. Pe de altă parte însă responsabilizează foarte mult, pentru că creează așteptări. Dacă mă gândesc la sentimentele cu care am trimis către editură fiecare carte în parte, cred că numai la primul roman am fost relaxată.

Să ne oprim la ,,Hanul lui Manuc”. Știm cu toții ce s-a întâmplat atunci în 1812, când am pierdut Basarabia. Exista și-o altă latură pe care trebuie să o cunoaștem, legat de acel eveniment nefericit?

 În roman am încercat să surprind cam toate laturile care au lăsat urme prin istoria scrisă. Nu m-am ferit să arăt lucrurile din toate unghiurile, tocmai pentru că a fost o perioadă frământată, greu de judecat dacă nu-i dai ocol, privindu-i toate fețele. Nici prezentul nu va fi ușor de judecat de cei ce vor veni după noi. Și astăzi facem greșeli, convinși fiind că procedăm corect. În toate timpurile, oamenii au cântărit faptele cum au știut ei mai bine și au luat decizii pe care, mai apoi, istoria le-a validat sau le-a taxat ca erori. Pierderea Basarabiei în 1812 rămâne pentru totdeauna o mare durere.

Simona Antonescu, te întreb direct, ce rol ocupă trecutul, istoria în viețile noastre? Sau, ce rol ar trebui să ocupe istoria, astăzi?

Mie mi-a fost mai ușor să înțeleg niște lucruri, comparând un întreg popor cu un singur om. Cred că lucrurile funcționează la fel: pentru îmbunătățirea vieții prezente, orice psiholog din lume ne trimite în propriul nostru trecut. Ca să fim mai fericiți astăzi, el ne cere să ne cercetăm copilăria și să ne reparăm relațiile cu părinții. Să-i cunoaștem mai bine, să-i iertăm și să-i înțelegem.

Același lucru cred că trebuie făcut și la nivel de neam. Nu poți căuta fericirea dacă nu-ți cunoști rădăcinile și nu-i accepți și ierți pe cei din trecut.

Un gând pentru cititorii jurnalmm

 Fiecare carte citită devine pe loc a cititorului.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.