Târnosire și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Bozânta Mică, Protopopiatul Baia Mare

Dacă, la nivel uman, se obișnuiește să se vorbească despre „oameni
mari” și, mai puțin, despre oameni „mici” – ontologic ar fi o contradicție în
termeni – , despre localități se spune adesea că sunt mari sau mici și, uneori,
clasificarea le apare și în denumire. De fapt, din considerente în principiu
demografice – sau de altă natură, punctuală – , în România există multe localități
care poartă în nume adjectivele „Mic” sau „Mică”. O astfel de localitate este și
Bozânta Mică, un sat de numai șaizeci de familii, aflat pe malul râului Lăpuș.
Dar „micimea” Bozântei se oprește la demografie… Căci localitatea –
atestată documentar „doar” în anul 1405 – are o istorie multimilenară. În cuprinsul
ei – cu precădere în punctul numit Grind – au fost identificate peste șaizeci de
complexe arheologice, marcând o continuitate care se întinde din epoca bronzului
(a doua jumătate a mileniului II î. Hr.) până în cea medieval-timpurie (sec. VIII d.
Hr.). În ceea ce privește componenta – să-i spunem – nediminutivală sau mai puțin
minoră a numelui, se presupune că este un eponim (de la numele de familie Boz)
sau că provine de la substantivul comun „boz”, care denumește o plantă anume, cu
alese calități farmaceutice.
Istoria mai recentă îi face, de asemenea, cinste localității. Din unele
înscrisuri liturgice de secol XVIII aflăm că în localitate exista o biserică de lemn,
care era, probabil, mult mai veche. Puțini, dar jertfelnici, locuitorii de aici și-au
construit, în anul 1857, o nouă biserică, din piatră și cărămidă nearsă, având
hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Din anul 1982, lăcașul de cult
cunoaște ample lucrări de renovare, în timpul păstoririi preotului Valentin Gârda.
Începând cu anul 2015, în alte vremuri și în alte condiții tehnice, se reia procesul
de restaurare, sub îndrumarea noului preot, Adrian-Vasile Gaborean, efectuându-se
lucrări de o calitate deosebită. La finalizarea lucrărilor, în anul 2020, biserica
acestei mici comunități amintește – cu toate deosebirile în proporții și stil – de
marile ctitorii ștefaniene, și își aștepta, după rânduială, înnoirea consacrării sale.
Astfel că duminică, 11 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul
Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit slujba de resfințire a bisericii, cu această
ocazie dăruindu-i și un al doilea hram, „Sfânta Cuvioasa Parascheva” – gest de
mare demnitate și mărturisire, gând liber trecând peste munți, în capitala Moldovei,
la picioarele sfintei din „racla” izolării forțate.
După slujba de sfințire, în altarul deschis, din curtea bisericii, s-a
săvârșit Sfânta Liturghie. S-au rânduit în sobor Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii
Mari, Pr. Alexandru Gaborean, din Parohia Săsar, fratele părintelui paroh, Pr.
Mircea Stuparu, din Parohia Recea, Pr. Viorel Fereștean, din Parohia Mocira, Pr.
Călin Stoica din Parohia Arieșu de Câmp, secretarul Seminarului Teologic „Sf.
Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid.
Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Nifon Motogna, administratorul
Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, alți vrednici preoți și diaconi. Grupul
Psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a
înveșmântat, melodios, sărbătoarea, iar cele două pricesne au fost interpretate de
talentata Iulia Ioana Vlad.
Adresându-se numeroșilor credincioși prezenți, Preasfințitul Părinte
Iustin a arătat că Duminica a XXI-a după Rusalii este o duminică specială,
deoarece s-a citit o pericopă evanghelică specială, un pasaj din Evanghelia după
Luca, și anume Pilda semănătorului. „De puține ori Mântuitorul explică pildele pe
care le rostește. Uneori spunea adevărul în mod direct, într-un mod chiar dureros
de adevărat. Alteori vorbea în pilde și nu explica înțelesul lor; îi lăsa pe ascultători
să deslușească ei înșiși înțelesurile duhovnicești, prin credință, prin rugăciune, prin
frământare interioară.” De această dată, la rugămintea Apostolilor, Mântuitorul
tâlcuiește pilda, o pildă care ar putea fi numită nu doar „a semănătorului”, ci, la fel
de bine, și „a seminței”. Căci din ea aflăm că nu toate semințele rodesc. Dar nici
semănătorii și nici semințele nu sunt de vină pentru acest lucru, ci pământul în care
ele cad.
Cuvântul lui Dumnezeu este creator și mântuitor. Cuvântul profetic și
apostolic a fost lucrător în Biserică atât în vremea persecuțiilor, cât și în
luminoasele epoci. „Acum, roadele cuvântului sunt atât de puține… Unde mai sunt
convertirile? De ce nu suntem convingători? Unde mai sunt păcătoșii căiți și
îndreptați, pe care i-a iertat Hristos? Unde mai sunt mărturisirile celor care s-au
vindecat?”
„Cuvântul lui Dumnezeu stă la frontierele libertății umane.
Pentru că
Dumnezeu nu intră cu forța, nu dă buzna. În nici o inimă, în nici o minte, în nici o
casă, în nici o familie, în nici o comunitate.” Câți dintre miliardele de creștini sunt
„pământul cel bun”? Câți avem inimă curată și răbdare, pentru a aduce rod însutit?
De multe ori suntem slabi, șovăielnici… De aceea, ne-am putea întreba: noi n-am
făcut trădări, noi n-am fost lași? „Fiecare dintre noi am putea să spunem: Doamne,
eu sunt Nazaretul și Gadara, care nu Te-au primit. Eu sunt Petru, care s-a lepădat.
Eu sunt Iuda, care Te-am vândut. Eu sunt Saul, care Te-am prigonit.” Căci Saul
este printre noi… Astăzi, sfinții sunt izolați la domiciliu. Sfânta Parascheva, sfânta
care, de 400 de ani, a făcut atât de mult bine Moldovei și țării întregi, are ea, acum,
nevoie de ajutorul creștinilor. „Ajutorul i l-am cerut și l-am primit, de câte ori am
rugat-o; în boli, în suferințe, în neputințe. Toate le-am primit de la sfinții lui
Dumnezeu, de aceea trebuie să fim solidari cu sfinții. Vine vremea când au sfinții
nevoie de noi. Vom fi în stare? Dumnezeu știe… Dumnezeu știe cât pământ bun,
roditor, mai este, încă, în acest popor.”
  • Pentru modul în care a înțeles să-și îndeplinească îndatoririle
    administrativ-pastorale, având realizări deosebite în cei doar cinci ani de când se
    află în parohie, Preasfințitul Părinte Iustin i-a acordat părintelui Adrian Gaborean,
    la excepțional, rangul de iconom-stavrofor, cu dreptul de a purta cruce. Consiliului
    parohial i-a fost acordată Medalia „Preot Nicolae Gherman”. Aceeași distincție a
    fost acordată domnului Pavel Ocavian, primarul comunei Recea, iar Consiliului
    Local i-a fost acordată Gramata Episcopală. Diplome omagiale au fost acordate
    Comitetului Parohial, domnului Ioan Nistor, primarul comunei Leordina, doamnei
    Ana Gaie și domnului Vasile Rus, de peste șaizeci de ani „diac” al parohiei. Din
    partea vrednicilor creștini din Bozânta Mică, Preasfinția Sa a primit în dar o
    frumoasă icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva.
    Sfinții, la asemănarea lui Dumnezeu ajungând, depășesc – în mod
    văzut și nevăzut – legile firii. Dincolo de părelnicele puteri omenești, finalmente, ei
    nu pot fi îngrădiți, reținuți, izolați. De aceea, să nu ne mire dacă Sfânta s-a aflat azi
    în mijlocul credincioșilor, într-un mic sat din Maramureș
Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.