Cristian Balaj liderul unei generaţii în arbitraj

balajCristi Balaj (44 de ani) a primit, la Gala AFAN, premiul pentru cel mai bun arbitru român al anului 2015. Aflat în ultimul an al carierei, băimăreanul nu vrea să mai continue şi după 45 de ani, deşi FRF a dat o derogare, pentru încă doi ani, special pentru el şi Alexandru Tudor.

Din nou numărul 1 în arbitrajul românesc. Ce înseamnă acest trofeu pentru tine?

 Înseamnă împlinirea dorinţei puse la finalul anului 2014, atunci când speram – mai mult ca oricând – să îmi închei activitatea de arbitru la acelaşi nivel înalt pe care l-am avut de-a lungul carierei. La Asociaţia Judeţeană de Fotbal din Maramureş am impus mereu un standard ridicat în ceea ce priveşte fair-play-ul, un standard care m-a obligat ca arbitru la prestaţii şi la o prestanţă pe măsură.

Regreţi că vine retragerea?
Nu neapărat. Pentru că, atunci când faci performanţă ca să fii în vârf, uzura fizică şi psihică este mare.

Ce s-a schimbat în arbitrajul românesc în ultimii doi-trei ani?
Credibilitatea arbitrilor români a crescut. Au ajutat la asta tehnologia, emisiunile TV şi informaţiile. Cu ajutorul lui Kyros Vassaras,am avut informaţii proaspete. Ne-a impus un mod de lucru asemănător cu cel de la UEFA. Iar aceste aspecte au fost de un real folos arbitrajului românesc.

“Marian Iancu a făcut mari deservicii fotbalului românesc”

Sunt mai liniştiţi arbitrii români de când câţiva patroni extrem de vocali au ajuns după gratii?
Cu siguranţă. Din păcate, am ajuns să apreciem normalitatea… Consider, însă, că pedeapsa lor a fost cam exagerată, cu excepţia lui Iancu. Acesta, prin modul în care dezinforma cu strategii bine puse la punct, a adus cele mai mari deservicii fotbalului românesc şi unui oraş precum Timişoara.

Se greşeşte foarte mult în campionatele puternice, dar nu se face atât de mare caz. La noi, eraţi tocaţi într-o vreme. De ce?
Din cauza conducătorilor care nu reuşeau să se apropie de noi. Singura metodă prin care ne influenţau într-o oarecare măsură era presiunea mediatică pe care o exercitau asupra noastră. S-a ajuns la o adevărată competiţie între conducătorii de cluburi: cine reuşeşte cele mai spectaculoase declaraţii în presă la adresa noastră. Iar atunci când aveau neapărat nevoie să câştige, aduceau, cu sume de circa 15.000 de euro (adică de trei-patru ori mai mult decât costa o brigadă din România), arbitri din străinătate, sub sloganul că “doresc arbitraje corecte”! Nu am fost surprins de faptul că la toate acele jocuri echipele care au pierdut s-au plâns de arbitraj. Am văzut şi declaraţii, precum cea mai recentă, făcută de Gabi Balint, în care cinstea brigăzii străine a fost pusă la îndoială.

Balaj şi Tudor – liderii unei generaţii în arbitraj – nu au ajuns la un turneu final. Cum s-ar explica asta?
Chiar dacă am greşit mai puţin decât alţi colegi, noi am prins altă perioadă. Una în care conducătorii de cluburi ne jigneau, trimiteau memorii la UEFA, iar sprijinul pe plan internaţional nu era precum este cel de azi.

Face faţă Haţegan la Euro?
Eu spun că da. Îi doresc din suflet acest lucru. Mai ales că, în comparaţie cu campionatul din România, va avea adiţionali care să îl ajute.

Ai fi vrut să ajungi, măcar ca adiţional, în brigada de la Euro?
Ca şi arbitru – da, ca şi adiţional – nici nu se pune problema! Am fost cu Haţegan atunci când am considerat că puteam să îl ajut. Dar vreau să rămân în memoria iubitorilor de fotbal drept arbitrul Balaj şi nu adiţionalul sau rezerva cuiva. Mi-am câştigat un statut pe care doresc să îl respect, iar Cristi Balaj înseamnă mai mult decât un adiţional!

Ce facem ca să avem arbitri buni şi după retragerea lui Balaj şi a lui Tudor?
Acelaşi lucru pe care trebuie să îl facem în fotbal. Trebuie să avem modele. Să avem o conduită fair-play. Să construim o bază solidă cu tot ceea ce implică ea. Să avem baze sportive, condiţii de recuperare şi, nu în ultimul rând, o fiscalitate care să încurajeze investiţiile în sport. Din păcate, la şcoală, în orele de educaţie fizică,  se face matematică, iar atunci când se face sport nu sunt respectate normele de igienă (duşul se face abia când copilul ajunge acasă sau doar înainte de culcare). Se mănâncă mulţi covrigi şi popcorn, se consumă băuturi carbogazoase, fumatul este un obicei dobândit din tinereţe, iar în loc de sport sunt preferate barurile sau navigatul pe internet.

Cum priveşti acum activitatea ta internaţională?
După ce am arbitrat echipe ca Milan sau Barcelona sau naţionale precum Germania, Polonia sau Cehia, cu siguranţă sunt împlinit. Probabil că aş fi meritat mai mult… Dar cea mai mare bucurie pe care am avut-o la finalul anului trecut a venit în urma discuţiilor repetate cu Pierluigi Collina: am fost fericit că am putut menţine pentru România un loc în First Class, având posibilitatea să îl cedez unui arbitru mai tânăr, de perspectivă: Istvan Kovacs. Am trăit datorită acestui lucru un deplin sentiment de împlinire.

De ce nu vrei să prelungeşti cu doi ani perioada de arbitraj, deşi Regulamentul îţi permite, după împlinirea vârstei de 45 de ani?
Ştiu că s-a făcut o derogare în cazul meu şi al lui Tudor, dar condiţiile care ne sunt oferite diferă. Să fiu mai explicit: dacă arbitrez Steaua – Dinamo sau Astra – Steaua, trebuie să merg cu maşina până în Cluj, de unde iau avionul până în Bucureşti.  Ajuns în capitală, trebuie să achit taxiuri, două nopţi de cazare, iar după meci mă întorc acasă pe acelaşi traseu. Din baremul de 4.900 lei rămân aproximativ cu 3.000 lei. Dacă un arbitru din Bucureşti luat la întâmplare, să zicem Marcel Bîrsan – la care chiar ţin foarte mult -, conduce meciul Voluntari – Chiajna, atunci are cheltuielile aproape zero şi rămâne în mână cutot baremul.

Deci un meci important e mai prost plătit decât un meci obişnuit…
Un arbitru din Bucureşti, la un meci cu grad de risc normal, câştigă aproape dublu faţă de un arbitru de provincie la un derby cu grad de risc maxim! În plus, din cele circa 10 întâlniri/consfătuiri ale arbitrilor, 90% sunt în Bucureşti, iar transportul nu este decontat. Motiv pentru care, an de an, un arbitru FIFA din provincie cheltuie dublu din buzunarul propriu decât un arbitru din Bucureşti. Aceeaşi situaţie este valabilă şi în cazul observatorilor.

De ce FRF şi CCA nu rezolvă această problemă?
Simplu: pentru că pe ei nu îi afectează. Ştiu că Balaj doreşte să arbitreze corect,  indiferent că are un barem de 10 lei sau de 10.000! Consider că a fost şi este lipsă de respect la adresa celor în situaţia mea. De parcă dacă locuieşti în Baia Mare, Satu Mare, Oradea sau Arad trebuie să fii altfel tratat decât cei din Bucureşti, Ploieşti sau Piteşti. Am sesizat Comisia Centrală asupra acestui lucru de ani de zile. Fără rezultat. La Gala AFAN, am vorbit despre acest aspect cu oficialul FRF Gabriel Bodescu. Mi-a spus că nu ştia despre această problemă şi că va încerca să o rezolve.

Te-ar tenta o funcţie în conducerea FRF sau CCA după retragerea din arbitraj?
Deocamdată, până la finalul anului 2016, mai arbitrez. Trebuie să mă concentrez, să arbitrez cel puţin la nivelul la care am făcut-o până acum şi să îmi păstrez relaţia de prietenie şi respect reciproc pe care o am cu toţi oamenii din fotbalul românesc.
sursa:prosport.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.