Abcesele dentare pot fi evitate prin control periodic la stomatolog

dr rotaruStructurile anatomice ale feţei constituie de foarte multe ori sediul unor infecţii nespecifice (cu agent patogen necunoscut), specifice (agent patogen cunoscut, ex abcesul rece sau tuberculos) care pot evolua acut sau cronic. Abcesele dentare sunt colecţii purulente bine delimitate.

Ce provoacă infecţia dinţilor?

Modul de manifestare clinic al acestor infecţii depinde de foarte mulţi factori şi în special de:

– igiena orală deficitară

-carii profunde  în care se gasesc streptococi, stafilococi, fusospirili, fungi, virusuri, etc.

– rezistenţa slabă a organismului la agresiunea agenţilor patologici menţionaţi anterior

– localizarea abcesului

– forma acestuia în funcţie de zona anatomică implicată

– leziunile inflamatorii şi traumatice ale oaselor maxilare, ale amigdalelor şi ale orofaringelui

-infecţiile cronice ale glandelor salivare

– neglijenţa bolnavului în ceea ce priveşte precocitatea prezenţei la medicul stomatolog pentru controlul periodic, din trei în trei luni, al statusului dentar

Calea de transmisie a infecţiei de la dinţi înspre părţile moi este calea transosoasă. Infecţia trece din canalul dintelui, de la pulpa moartă şi infectată în spaţiul osos, prin vârful dintelui. Germenii patogeni ajunşi în os iniţiază o dilatare a canalelor osoase prin care puroiul şi agenţii patogeni care i-a produs trec înspre părţile moi prin compacta osoasă care este mai subţire la maxilar şi mai groasă la mandibulă.

Durerea acută – principalul simptom care trimite pacientul la doctor

Principalul simptom care îl trimite pe pacient la doctor este durerea acută în faza endoosoasă (atunci când puroiul încă nu a ajuns în părţile moi şi în faza subperiostală, când puroiul nu a reuşit să treacă de periost). Periostul este o membrană inextensibilă ce hrăneşte osul, având în componenţă vase de sânge şi nervi şi care nu are fibre musculare, de aceea infecţiile aflate în faza subperiostală sunt extrem de dureroase, întrucât periostul este inextensibil. Infecţia, întinzându-l, stimulează nervii ce trec prin acesta şi produce o durere acută, ce nu cedează de obicei la antialgicele obişnuite. Cel mai bun şi rapid tratament în această fază este incizia şi drenajul făcut în cabinetul de chirurgie buco maxilo facială. Dacă nu este făcută incizia, durerea este extrem de intensă, putând ţine câteva ore, dar până la urmă cedează, întrucât puroiul duce la erodarea periostului şi în cele din urmă se difuzează în ţesuturi. Difuzarea puroiului în lojile şi compartimentele anatomice ale feţei depinde, în special, de agresivitatea agentului patogen, locul unde este situat dintele şi de raportul orificiului prin care puroiul a traversat osul cu ataşamentele musculare sau a fasciilor acestora. Depinde, de asemenea, de direcţia unde este orientat vârful dintelui care a provocat infecţia.

Abcesul poate provoca infecţia sinusului maxilar cu complicaţiile asociate

În general, la maxilar direcţia de evacuare este înspre vestibular sau în afară, pentru că marea majoritate a vârfurilor dinţilor sunt orientaţi în afară, cu excepţia incisivului lateral superior, care are cea mai palatinizată rădăcină, iar infecţia ce pleacă de la acest dinte, de cele mai multe ori se exteriorizează  pe palatul dur (cerul gurii), premolarii superiori şi molarii superiori, care au si rădăcini ce sunt orientate spre palatul dur. Când rădăcinile sunt foarte aproape de sinusul maxilar, există riscul foarte mare ca abcesul să se deschidă în sinus, pacientul descriind o senzaţie de tensiune ce dipare brusc şi pe care o receptează în special dimineaţa la trezire, creându-i pacientului falsa senzaţie că problema avută la dintele respectiv a dispărut, însă ea evoluează subtil înspre o complicaţie gravă şi anume infecţia sinusului maxilar cu complicaţiile asociate.

Antibioticele scrise cu uşurinţă nu reprezintă soluţia de combatere a abceselor

La mandibulă, la incisivii centrali, laterali şi canini, precum şi primii premolari, infecţiile se orientează spre înafară, adică spre vestibulul bucal. Cele plecate de la premolarul al doilea şi primul molar, tind să se exteriorizeze înspre baza mandibulei. Cele plecate de la molarul al doilea şi de la cel de minte, tind să se orienteze submandibular, creându-i pacientului un disconfort major, în special la abcesele care au ca şi punct de plecare molarul de minte, căci produce destul de devreme trismus (contracţia reflexă a muşchilor ridicatori ai mandibulei), cu imposibilitatea deschiderii gurii. Când pacientul nu poate deschide gura, atât medicul stomatolog, cât şi tratamentul neinvaziv în special, cel cu antibiotice prescrise cu enormă uşurinţă, nu-l mai pot ajuta. Singurul tratament este cel chirurgical, după o consultaţie prealabilă în cabinetul ambulator de chirurgie maxilo facială şi cel de radiologie.

Mirosul neplacut pe care pacientul îl resimte din cavitatea bucală (halena) însoţit de durere, sunt principalele simptome ce trimite pacientul la urgenţă. La abcesele cu germeni anaerobi mirosul este de varză alterată. Pacientul devine neliniştit, se agită pentru că vede că, în ciuda tratamentului antibiotic prescris de medicul de familie sau de medicul stomatolog curant simptomele nu-i cedează şi starea generală se deteriorează, tegumentele devin lucioase, de culoare roşie, calde, în plus pacientul prezintă febră ridicată, frisoane, dureri acute însoţite şi de  limitarea deschiderii gurii.

Evoluţia abceselor dentare poate duce la deces

Pot merge spre remisia spontană prin deschiderea acestora la mucoase, adică în cavitatea bucală sau la tegument prin fistulizare, prin remisia spontană datorată tratamentului corect efectuat, prin cronicizarea după un tratament incomplet sau se pot agrava prin extensia puroiului în spaţiile anatomice vecine, mediastin, vârful plaminului, spre baza craniului, etc.

Din păcate, cea mai gravă dintre posibilităţile de evoluţie ale abcesului este atunci când se transformă în supuraţie difuză sau flegmon. Această variantă devine posibilă atunci când, în cursul procesului septic, prezentarea la medicul chirurg este tardivă sau pe fondul unui organism târât, cu rezistenţă foarte scăzută la germenii microbieni, cu diferite boli generale în evoluţie. Vorbim aici despre pacienţi cu imunosupresie rezultată în urma tratamentului cu chimioterapice sau iradiaţii, pacienţi cu boli cronice ale sângelui, pacienţi aflaţi în tratament cu anticoagulante pentru diferite afecţiuni ale inimii, pacienţi cu insuficienţe renale sau aflaţi în cursul dializei, pacienţi aflaţi după răceli şi faringoamigdalite repetate sau infecţii parodontale cu germeni agresivi de tipul streptococ mutans şi essrichia coli. În această categorie intră, însă, şi pacienţii care consumă toxice de tipul alcool, tutun şi substanţe narcotice, fără a avea o igienă orală corespunzătoare.

Stadiul de flegmon este dat de lipsa de delimitare a procesului septic în condiţiile unei virulente microbiene exacerbate pe fondul unui oraganism tarat, aşa cum menţionam anterior. În această formă de manifestare a infecţiei, ţesuturile infectate nu pot fi curăţate sau reparate de mecanismele de apărare ale organismului, ceea ce contribuie la instalarea stării toxico septice. Dacă pacientul nu se prezintă în timp util la medic, decesul survine de cele mai multe ori rapid, prin difuzarea infecţiei spre plămâni, mediastin şi instalarea şocului septic cu alterarea funcţională a tuturor organelor.

Tratamentul abceselor dentare

Tratamentul abceselor dentare este adaptat fazei de evoluţie a procesului inflamator şi constă în incizia şi drenajul acestora, ajutat de un tratament antibiotic şi unul de susţinere a stării generale.

Tratamentul abcesului vestibular, lingual, palatinal, parodontal, abces perimandibular intern sau extern se poate face în cabinetul ambulator de chirurgie buco-maxilo facială. Tratamentul abcesului submandibular al abcesului obrazului, retroangulo mandibular, al abcesului peribazilar, abcesul submentonier, abcesul migrator cu punct de plecare molarul de minte, abcesul lojei sublinguale, abcesul limbii, flegmonul planseului oral, cât şi toate abcesele ce cuprind lojile profunde ale feţei trebuiesc făcute doar în servicii specializate de chirurgie buco maxilo facială, care pot duce un tratament complex pâna la bun sfârşit cu salvarea pacientului şi îndepărtarea factorului cauzal în totalitate.

Pacientul cu abces dentar trebuie neapărat să înţeleagă: cu cât se prezintă  mai târziu la medicul specialist de chirurgie buco maxilo facială, cu atât posibilitatea de evoluţie a afecţiunii spre complicaţii dificile este mai mare, punându-şi viaţa în pericol cu bună ştiinţă.

Cea mai convenabilă şi uşoară atitudine a pacientului pentru a preveni apariţia unei astfel de afecţiuni este prezentarea regulată la cabinetul ambulator al medicului  de chirurgie buco-maxilo-facială sau stomatolog şi, ori de câte ori observă o durere la nivelul vârfului rădăcinii unui dinte, chiar în cursul actului masticator, să nu tergiverseze controlul periodic, care de altfel îl scuteşte de multe neplaceri şi de multe cheltuieli neprogramate.

Dr. Ovidiu Rotar

Medic primar de chirurgie Buco-Maxilo-Facială, Implantologie orală avansată şi transplant osos

Cabinet Medical:  

Strada Plugarilor Nr. 26, Baia Mare

Program de consultaţii:

Luni -Miercuri –Vineri, de la ora 16.00

Tel: 0262-213.240; 0723-205.522; 0742-291.803

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.