Preţul petrolului este, din nou, în declin pe final de săptămână, după câteva zile de euforie provocată de aşteptările ridicate ale analiştilor privind summit-ul OPEC de joi şi vineri, de la Viena. Petroliştii au ales cea mai cuminte variantă, anume prelungirea cu nouă luni, până în martie 2018, a acordului privind cotele limitate de producţie.
Pieţele aşteptau mai mult, cel puţin o perioadă tampon de 12 luni în care surplusul de ofertă să fie cât de cât limitat, cu opţiunea de prelungire. Statele OPEC şi o parte dintre producătorii de petrol din afara Organizaţiei, în frunte cu Rusia, au convenit joi, la Viena prelungirea acordului de reducere a cotelor de producţie până în martie 2018. Înţelegerea nu include şi o clauză de prelungire a acordului dincolo de acest termen.
În consecinţă, preţul petrolului a închis, joi, în scădere cu peste 5%. Cotaţia WTI, de referinţă în SUA, s-a prăbuşit cu 5,26%, la 48,6 dolari pe baril, iar preţul petrolului Brent, de referinţă în Europa, a coborât cu 5,1%, la 51,2 dolari pe baril, potrivit cotaţiilor Bloomberg.
Cotele de producţie, în vigoare de la începutul acestui an, au fost convenite la sfârşitul anului trecut de OPEC şi principalii producători tradiţionali din afara cartelului, între care Rusia şi Mexic, după negocieri prelungite, care au început din prima parte a lui 2016. Declaraţiile din ultimele săptămâni care anunţau prelungirea acordului au contribuit la o revenire a cotaţiilor intenaţionale ale barilului, ajunse la maxime de 53-54 de dolari, de la minimele începutului de an, de 45-46 de dolari pe baril.
Prăbuşirea preţului petrolului, de la peste 100 de dolari pe baril în 2016 la cotaţiile de sub 50 de dolari pe baril care persistă de mai bine de un an, pune presiuni uriaşe pe bugetele ţărilor arabe şi Rusiei, care depind în mare măsură de veniturile din exportul de hidrocarburi. În cazul Arabiei Saudite, o analiză a FMI arăta, în urmă cu aproximativ un an, că petrolul generează aproximativ 40% din PIB şi 90% din veniturile bugetului de stat. Ieftinirea recentă a petrolului i-a forţat pe saudiţi să adopte măsuri de austeritate şi chiar să contracteze împrumuturi externe pentru a trece greul. Economia Rusiei este ceva mai diversificată şi are surse sigure de venit din gazul pe care îl exportă către Europa, însă a suferit dublul impact al scăderii preţurilor la petrol şi gaze simultan cu sancţiunile economice adoptate de UE şi Washington în urma evenimentelor din Ucraina.
Între timp, criza din Venezuela limitează accesul la piaţa internaţională a ţării cu cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, iar în Libia, un alt producător de top, important mai ales pentru Europa, situaţia instabilă de securitate plafonează producţia şi exporturile de petrol la mai puţin de jumătate din capacitate. Două ţări mari producătoare de petrol sunt astfel ţinute în şah de crize politice interne, ameliorând parţial presiunea de pe umerii concurenţilor.
Respectarea cotelor de producţie este un alt punct sensibil. De obicei, Arabia Saudită face cele mai mari eforturi în acest sens, suportând o scădere a producţiei disproporţionată faţă de ponderea industriei locale în OPEC.
Citeste continuarea pe economica.net
