Actorul Eddie Griffin: Nu există tabuuri; vorbesc despre tot pentru că viața e despre tot

Actorul de stand-up comedy Eddie Griffin a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că nu are teme tabu despre care să nu glumească, deoarece nici în viață nu există lucruri care să fie date la o parte.

 

Acesta a povestit, în interviul dat înainte de show-ul susținut la București, despre cel mai grav moment cu care s-a confruntat în viața de interpret de stand-up comedy, despre diferența pe care o face între a juca în filme și a urca pe scenă și despre cum își creează momentele comice.


”Când sunt pe scenă, mă uit la fața celui mai furios om din public. Pentru că dacă ajung la el, ajung la toată lumea”, a dezvăluit actorul.

El a vorbit și despre ”cel mai nebun” spectacol al său. ”Eram în Los Angeles. (…) Eram pe scenă, cu un reflector în față, nu vedeam nimic. Am auzit niște răpăieli și mă gândeam: ‘Mamă, ce bun trebuie să fiu’. Și când colo, cineva începuse să tragă cu arma. Și m-am aruncat ușurel jos, într-un stil de actor de comedie, evident. Și așa, la pământ, am continuat să spun glume. Am spus glume până a venit poliția. Și mi-au spus și ei: ‘Ești un comic dat dracului, să faci așa mișto-uri pe jos!’. Și eu mă gândeam: ‘Cum mama naibii să mă ridic să fug’ ”, și-a amintit el.

Eddie Griffin a susținut vineri un show de stand-up comedy, la Cinema Patria din Capitală, spectacol ce face parte din turneul său european.

AGERPRES: Ai spectacole în Las Vegas și în SUA în general. De ce ai decis să ai un turneu european?
Eddie Griffin: Nu știu… știi… stăteam la un moment dat și mi-am zis hmmm… Europa — America parcă merg bine împreună. În Primul Război Mondial, în Al Doilea Război Mondial mereu au fost împreună.

AGERPRES: Și ai spus „Asta e!”
Eddie Griffin: Da, am zis „hai acolo!”

AGERPRES: Și publicul e diferit în Europa, adică răspunde diferit la glumele tale? Ți-ai adaptat show-ul la acest loc?
Eddie Griffin: Nu am văzut vreo diferență. De fapt singura diferență pe care am văzut-o este că publicul este mai atent. Adică în America…. ne văd mereu. În Europa ne văd pentru prima dată. Am fost pentru prima dată în Germania … cu ei putem împărți o poveste, pe când în America e ceva de genul „Haide odată treci la subiect!”

AGERPRES: Spune poanta mai repede …
Eddie Griffin: Spune poanta acum, acum! Aici putem spune o poveste, putem folosi mintea umană ca pe o pânză pe care să pictăm o poveste. Și aici oamenii râd mai tare!

AGERPRES: Germanii sunt văzuți ca fiind mai reci.
Eddie Griffin: Nu e nimeni rece în Germania! Le clocotea sângele! S-au ridicat în picioare. Puneau tot felul de întrebări. A fost foarte amuzant.

AGERPRES: Ai fost votat „clovnul clasei” când erai în școală. Îți amintești momentul în care ți-ai dat seama că o să poți să trăiești din comedie?
Eddie Griffin: Din comedie? La naștere. Doctorul mi-a dat una după cap și eu m-am întors: „Nenorocitule, care e problema ta?”. Nu… când mi-am dat seama că o să fac bani din asta…
AGERPRES: Adică „Ok, nu o să mor de foame cu meseria asta”.
Eddie Griffin: La primul meu show, când vărul meu a pus pariu cu mine pe 50 de dolari că nu o să urc pe scenă. Până atunci nu am fost pe scenă vorbind. Aveam o trupă, da, am fost pe scenă făcând parte dintr-o trupă. Așa că am mai stat puțin, am luat ceva de băut și, după un pic de curaj îmbuteliat, m-am urcat pe scenă și mi-am făcut numărul Și acolo, atunci, am zis „Asta e!”.

AGERPRES: Te temi de ceva înainte de a urca pe scenă, că oamenii nu o să fie receptivi la glumele tale sau pur și simplu urci pe scenă?
Eddie Griffin: Pur și simplu urc pe scenă. Nu le scriu.

AGERPRES: Nu scrii glumele…
Eddie Griffin: Nu am scris o glumă în viața mea. Să zic de aici până aici e gluma.

AGERPRES: Pur și simplu te lași purtat de val.
Eddie Griffin: Da.

AGERPRES: Nu ai o temă anume…
Eddie Griffin: Am, am teme precum politica, religia, relațiile. Cam așa ceva. Și din temele astea storc diferite povești.

AGERPRES: E vreo temă despre care nu ai glumi?
Eddie Griffin: Ha! Nu există tabuuri. Vorbesc despre tot pentru că viața este despre tot. Nu există ceva despre care nu vorbești în viață, ceva ce dai la o parte. Da, vorbesc despre orice lucru, despre orice.

AGERPRES: Ce le-ai spune celor care nu îți gustă glumele, dincolo de „du-te…”
Eddie Griffin: Nu… nu le-aș spune asta. Le-aș spune „Mulțumesc!”. Dacă nu se prind, vreau să îmi dea o șansă să îi fac să se prindă.

AGERPRES: Deci vorbești cu cei care nu te plac.
Eddie Griffin: Când sunt pe scenă, mă uit la fața celui mai furios om din public. Pentru că dacă ajung la el, ajung la toată lumea.

AGERPRES: Ai avut vreodată probleme din cauză că te-a luat gura pe dinainte?
Eddie Griffin: Da, sigur. Mereu intru în belele.

AGERPRES: Și când a fost ultima dată când ai pățit-o? Și cum ai ieșit din încurcătură?
Eddie Griffin: Ei bine… Vezi tu… eu nu am un filtru. Unii filtrează prin creier ce urmează să spună. Și asta te pune în diverse situații.

AGERPRES: Și ultima situație dificilă în care ai fost pus a fost…
Eddie Griffin: Mda. Mama mea a venit în vizită la nepoței. Și eu am spus la un moment dat, evident, cu voce tare: „Aș vrea să fiu sigur că vor fi în viață când mă întorc”. Ea s-a uitat la mine „Ceee?” Și eu am zis: „Ei… voiam să fiu sigur că găsesc măcar un copil în viață când mă întorc. Știi… era o glumă…ha-ha”. Cam așa am scăpat.

AGERPRES: Spuneai că nu ai un „filtru”, dar cum funcționează asta când vine vorba de industria filmului, în care lucrezi?
Eddie Griffin: Nuuu, sunt două treburi diferite. În stand-up comedy ești tu, microfonul și publicul și primești feed-back instant. Pe când în film… citești cuvintele altcuiva, ajungi să cunoști un personaj, să îi cunoști copilăria. E un lucru complet diferit când joci în filme.

AGERPRES: Când lucrezi în filme mai faci stand-up?
Eddie Griffin: Da, cu siguranță, cum am puțin timp liber cum fac stand-up.

AGERPRES: Ai plecat vreodată de pe platou pentru că nu ți-au plăcut oamenii cu care lucrai?
Eddie Griffin: Nu.

AGERPRES: Îți alegi oamenii cu care lucrezi sau încerci să îi placi pe cei pe care îi ai lângă tine?
Eddie Griffin: Sunt foarte norocos. Sunt puțini oameni cu care am lucrat și pe care nu îi plac.

AGERPRES: Odată cu celebritatea, consideri că munca ta a devenit mai grea sau mai ușoară?
Eddie Griffin: Mai grea?

AGERPRES: Adică dacă ai mai multe show-uri decât aveai înainte…
Eddie Griffin: Mai multe show-uri? Nu, am lucrat din greu în fiecare zi de când am început. Numai că acum sunt mai multe și în mai multe locuri.

AGERPRES: Și nu e mai greu?
Eddie Griffin: Mai greu? Ce e greu în asta? Uite sunt aici, într-o parte am o femeie drăguță, într-o parte alta?

AGERPRES: Dacă, să spunem, cu o oră înainte de show primești o veste proastă, ce faci să mergi mai departe, să îți ții spectacolul?
Eddie Griffin: Iei asta cu tine.

AGERPRES: Nu acoperi lucrul ăsta.
Eddie Griffin: Nu, nu, trebuie să iei cu tine asta, pentru că se simte în energia ta. Nu negi faptul că ai o stare proastă, te folosești de asta, iar tu și publicul deveniți parte din toată treaba asta.

AGERPRES: Care e cel mai frumos lucru pe care ți l-a spus un spectator?
Eddie Griffin: Hmm… (către agentul său — n.r.): Care e cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva din public?

(Agentul): „Mai vino pe la noi”…

Eddie Griffin: Da… îmi spun asta de multe ori.

(Agentul): „De ce ți-a luat atâta timp să ajungi la noi?”

AGERPRES: Dar chiar, de ce ți-a luat atâta timp?
Eddie Griffin: Păi de data aceasta a fost și meritul promoterilor și tânărul de aici a avut curajul să zică: „Da, da, aduceți-l pe negrul ăsta aici!”. Și m-am gândit…”Mda, în România nu am fost”. Dar chiar, există negri pe aici? M-am tot uitat dar… nimic. Sper să găsesc.

AGERPRES: Și care este cel mai rău lucru pe care cineva din public ți l-a spus?
Eddie Griffin: …

AGERPRES: „Coboară de pe scenă și nu te mai întoarce niciodată”?
Eddie Griffin: Nuuu. A fost mai rău de atâta. Asta ar fi fost ceva verbal. Ai urcat vreodată pe scenă și cineva a început să tragă cu arma? A fost cel mai nebun spectacol al meu. Eram în Los Angeles, cred că era 1992-1993. Eram pe scenă, cu un reflector în față, nu vedeam nimic. Am auzit niște răpăieli și mă gândeam: „Mamă, ce bun trebuie să fiu”. Și când colo, cineva începuse să tragă cu arma. Și m-am aruncat ușurel jos, într-un stil de actor de comedie, evident. Și așa, la pământ, am continuat să spun glume. Am spus glume până a venit poliția. Și mi-au spus și ei: „Ești un comic dat dracului, să faci așa mișto-uri pe jos!” Și eu mă gândeam: „Cum mama naibii să mă ridic să fug? Poate încasam vreun glonț”.

AGERPRES: Cine e, pentru tine, zeul comediei?
Eddie Griffin: Zeul comediei?

AGERPRES: Așa-zisul zeu.
Eddie Griffin: Pe lângă mine, Richard Pryor. Dacă James Brown este nașul soul-ului, Richard Pryor este nașul comediei. Mai bun nu se poate. De altfel, am participat la o gală de caritate, în onoarea lui Richard Pryor, în Illinois. A fost acum două săptămâni, în Peoria, orașul lui natal. Acolo au ridicat o statuie a lui de doi metri și jumătate. Și eram acolo eu, George Lopez, Cedric the Entertainer și o să facem un turneu, în onoarea lui, care o să înceapă anul viitor. (…) Și fondurile strânse (din turneu — n.r.) merg la Fundația Pryor. Ca să ajutăm copiii!

 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.