Cică votăm în două săptămâni. Adică chiar ar trebui să votăm. O parte dintre noi, puțini, știu că ne pregătim de alegerile europarlamentare. Care au loc o dată la cinci ani. Ultima dată am ales în iunie 2009. Acum vom ieși la vot (care ieșim), în mai 2014.
Ne uităm însă, împrejur, și ne crucim. Alo????? Există campanie electorală? Chiar votăm europarlamentarii României pentru următorii cinci ani?
Câte un afiș rătăcit pe un stâlp îți mai atrage atenția. În rest, orașul este pustiu. Iar campania a început, deja, de-o săptămână. Nu vezi activ de partid pe nicăieri, nu se aruncă nimeni în bătălia ideologiilor și a programelor politice. Nici la televizor și nici în presă nu ne-au inundat, încă, cu mesaje electorale. Totul pare pașnic, ca și cum alegerile astea nici n-ar conta. Pentru mulți dintre noi nici nu contează. Că vor continua USL, că nu-l vor continua, războiul dintre Ponta și Antonescu nu mai ridică niciun interes.
Cu mai bine de două decenii în urmă, 1 Mai îl sărbătoream prin muncă. Doar era 1 Mai muncitoresc. A mai rămas doar amintirea acelor vremuri... și micii și berea. Mulți mici... și mai multă bere. Extrem de multă bere.
O săptămână de campanie a trecut... și a trecut degeaba. Au rămas trei. Probabil trec și astea la fel, pe nesimțite. Până la urmă care e target-ul?
Reprezentanții locali nu își aruncă banii pe pomeni electorale pentru o listă centrală, deși contabilizarea din ziua votului va aduce la darea de seamă fiecare organizație județeană.
Începutul este dezamăgitor. Poate politicienii noștri vor deveni mai alerți în a doua parte a campaniei. Doar poate...
Și atunci întrebarea legitimă: noi cu cine votăm?
