Din luna decembrie ANAF a reinterpretat legislația care prevede cum sunt plătiți românii care muncesc la firme românești din afara țării ( de exemplu cei din construcții, piloții de la TAROM).
Aceștia erau plătiți cu un salariu în România ( în general minimul pe economie) și cu diurna țării respective. Un exemplu concret: muncitorii din Germania primeau 14,5 euro pe oră, la care se adăugau câteva taxe locale, iar muncitorilor li se lua un impozit, dar banii erau restituiți la sfârșitul fiecărui an.
Din ianuarie, însă, ANAF-ul consideră toate aceste diurne drept venituri salariale. Această noua interpretare nu este aplicată pentru viitor, așa cum ar trebui, ci pentru trecut. Astfel au fost controlate firmele de construcții care trebuie sa dea bani înapoi din trecut, bani pe care nu îi au, drept urmare, singura soluție la îndemână este intrarea în insolvență.
Dacă firmele ar plăti, în subsidiar, mișcarea s-ar întoarce împotriva muncitorilor care ar trebui să returneze o parte din banii primiți.
ANAF-ul a încercat o mișcare similară cu șoferii de TIR-uri, însă scandalul a fost atât de mare încât a fost oprită toată mișcarea.
