În perioada 24 - 31 august 2014, în regiunea Samegrelo din Georgia a avut loc proiectul Eco-Employment for better future, implementat de Asociația Merkuri în parteneriat cu alte 5 ONG-uri din Azerbaidjan, Letonia, Estonia, România și Ucraina. Proiectul a fost susținut financiar de către Programul Youth in Action al Comisiei Europene.
România a fost reprezentată acolo de un grup de 4 tineri si un lider, voluntari ai Asociatiei DEIS din Baia Mare. 33 de tineri din țările prezentate s-au implicat activ, făcând schimb de experiență în ceea ce privește înființarea unei afaceri sustenabile și creerea unei legături între om și natură.
Exceptând aceste activități, participanții au învățat pe pielea lor cât de important e să trăim într-o lume în care să domine pacea. În primul rând, prin socializarea cu oamenii din acea regiune, care în urmă cu 6 ani se afla în plin razboi, tinerii au reușit să se pună în pielea locuitorilor. Cum e să te trezești dimineața, să ieși afară să vezi razele soarelui și fața să îți fie umbrită de avioanele de luptă ce survoleaza cerul? Cum e să știi că la doar câțiva km de tine un concetățean își pierde viața, luptând obligat de egoul națiunilor însetate de putere? Cum te simți când știi că au trecut mii de ani de dezvoltare a umanității si metoda de rezolvare a problemelor e tot… violența? Și, acesta a fost doar începutul.
După cum am menționat anterior, la această activitate au luat parte 5 tineri din Ucraina. Desigur, toată lumea a auzit de ce se întâmplă pe acolo. Internetul e plin, headline-uri în ziare cât încape și știri până peste cap. Situația e foarte tensionată. Dar, oare, dacă ne-am pune în locul acestor tineri… am înțelege mai bine? Un participant a fost sunat de un prieten îngrijorat să îi spună ca orașul său e înconjurat și că în 10 minute va fi invadat de trupele înarmate. Două din participante locuiau în Donețk. Una din ele a fost nevoită să se mute din cauza celor întâmplate, să își caute un loc de muncă să trimită bani familiei pentru a procura mâncare. Cealaltă nu se mai poate întoarce acasa. Toate căile de transport au fost blocate, nu știe când o să își mai vadă familia… Pare greu de imaginat că astfel de întâmplări neplăcute au loc la doar câțiva km de graniță.
Aceste evenimente au făcut ca grupul să fie mult mai închegat. Au ajuns acolo ca grupuri separate și au plecat ca o familie, cu scopul de a planta câte o sămânță de pace în multe colțuri ale lumii.
Articol scris de Ilinca Romocea, participantă (16 ani) – voluntar DEIS
