Boala fără leac care lovește cu putere în românce

scleroza

Este ajun de Crăciun și, mai mult decât în orice altă perioadă a anului, gândurile oricui merg către familie și către copii. Tocmai de aceea Asociația de Scleroză Multiplă București a organizat un eveniment dedicat mămicilor, “Mămici cu SM”, un eveniment ce și-a propus prezentarea unor subiecte de interes ca sarcina și scleroza multiplă.
s1
DC News  prezintă în exclusivitate mărturisirile unor oameni care și-au văzut mamele confruntându-se cu scleroza multiplă, o boală parșivă care nu se vindecă, vine pe nepregătite și dă speranțe deșarte:

„Dacă dau timpul înapoi, atunci când mama s-a îmbolnăvit, eram la o vârstă la care nu înțelegeam gravitatea situației prea bine. Nu eram obișnuită cu o boală care nu se vindecă și… am acceptat un pic cam greu ideea. În prima fază, scleroza multiplă mi-a creat o imagine puțin șocantă. Din punct de vedere emoțional m-a bulversat și a avut un impact destul de puternic asupra mea. Imaginați-vă cum, dintr-o persoană sănătoasă și activă, să o văd în scurt timp pe mama, o persoană bolnavă. A făcut semipareză. Mi-a fost greu să văd cum dintr-o dată nu a mai putut merge bine, nu a mai putut să-și folosească mâna nici pentru a mânca și, de asemenea, gura ei a fost afectată, vorbitul și articularea cuvintelor fiind altele… Atunci nu știam că această boală, scleroza multiplă, poate schimba atât de puternic viața unei persoane. Nici când am văzut această fază a bolii nu am înțeles prea multe… am crezut că este ceva de scurtă durată… o boală tratabilă… că lucrurile nu vor rămâne așa, că se va însănătoși și va fi ca înainte. Însă lucrurile nu au fost deloc așa….”

„Am aflat că această boală nu are leac și că tot ce se poate face este să fie ținută din scurt, astfel încât să nu avanseze prea rapid. Atunci totul a fost dat peste cap… Într-adevăr, după tratamentul cu interferon și cortizon, a fost mai bine… însă este doar de fațadă, cel puțin din punctul meu de vedere, deoarece boala avansează de la an la an și consider un ghinion pentru ea faptul că are leziuni active ce duc la apariția puseurilor și de aici la dizabilități. Mă întristează faptul că nu va mai fi niciodată ca înainte, mă refer la faptul că trupul ei nu va mai fi sănătos și perfect cum era odată, mă întristează faptul că această boală avansează, mă întristează când o văd că face puseuri și cel mai tare mă întristează că această boală lasă semne adânci și dureroase din punct de vedere fizic”.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.