Miercuri, 4 martie 2020, a treia zi din Postul mare, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, cu începe de la ora 16,00, în fruntea unui sobor de preoţi, la Mănăstirea de metanie „Sfânta Ana” Rohia, slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, urmat de Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite.
Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi schiturilor şi stareţul Mănăstirii Rohia, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, slujitorii mănăstirii şi preoţi invitaţi.
Răspunsurile la cele două slujbe au fost date de strana Mănăstirii şi teologi din zonă.
Un număr mare de credincioşi a venit să se roage la Sfânta Mănăstire împreună cu soborul, încât biserica cea mare a fost neîncăpătoare, cu toate că afară era vânt şi ploaie rece. Între ei Dr. Vad Severus Paşca, membru în Adunarea Eparhială şi medicul de familie al vieţuitorilor mănăstirii.
Cuvântul de învăţătură
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre Sfântul Andrei Criteanul, despre însemnătatea Canonului cel Mare pe care l-a alcătuit, despre importanţa Postului Mare şi cum trebuie să ne pregătim pentru întâmpinarea praznicului Învierii Domnului.
„A început călătoria noastră duhovnicească spre Înviere. În această perioadă ne pregătim duhovniceşte să întâmpină cel mai mare şi cutremurător praznic al creştinătăţii: Învierea Domnului din morţi, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Dacă sărbătoarea Crăciunului este una a familiei, a bucuriei, a copilăriei, pentru că Hristos S-a făcut Prunc şi a venit între noi, în familia umană, Învierea Domnului este un eveniment universal, unic, cutremurător, s-a cutremurat cerul şi pământul şi cele de sub pământ, şi înspăimântător pentru forţele întunecate ale iadului. De aceea, şi lupta pe care a duce diavolul sub toate formele încă de la Întruparea Domnului, până la pătimire şi Răstignire şi Moartea Domnului, toate sunt uneltirile diavolului ca să zădărnicească lucrarea cea dumnezeiască de Înviere, de mântuire şi dăruire a Învierii şi a vieţii veşnice a neamului omenesc. A luptat şi luptă în permanenţă ca să nu credem în Dumnezeu că este făcătorul Cerului şi al Pământului şi să credem în mod hazliu şi copilăros că Pământul a apărut aşa ca o jucărie în acest univers infinit şi că stă aşa atârnat în cosmos fără ca o forţă nevăzută şi un creator atotputernic să-l fi creat şi să-l aşeze exact la locul potrivit.”
