Cărțile prietenilor mei – ”Bunica, farmec și durere”

bunicaCea de a treia carte a profesorului Viorel Pop, din Fărcașa, Maramureș, sugestiv intitulată „Bunica, farmec și durere”, publicată în 2013, la Editura Enesis, Baia Mare, confirmă ceea ce cu niște ani în urmă intuia poetul Vasile Morar, incontestabilele calități de narator ale distinsului dascăl.

După ce în cartea „Destăinuiri”, publicată în 2007,  aflăm trăirile unui copil născut și crescut la țară, aruncat însă în lumea urbană, fără să fi fost întrebat de cineva dacă este pregătit sau ba să o asimileze, în cea de a doua, „Cărarea destinului”, autorul își confirmă pe deplin calitățile de romancier, reușind să comprime, în doar 300 de pagini, convulsiile unui veac, al XX-lea, cu cele două conflagrații, cu urcușurile și căderile sale, inclusiv cele legate de instaurarea ciumei roșii, comunismul. Întreaga panoramă a veacului este prezentată prin perspectiva lui Izidor, un țăran instruit, care comunică în românește, ungurește și olecuță în nemțește, ceea ce îi conferă un ascendent față de ceilalți consăteni în mijlocul cărora trăiește, ba chiar și în raport cu autoritățile. Preceptele morale care l-au condus în viață au fost cinstea, corectitudinea, echilibrul.

Bunica Măriuța este femeia evlavioasă care a știut să primească de la viață ce i-a rânduit Dumnezeu

Această din urmă calitate îl va ajuta și în momentul în care trebuie, la colectivizare, să opteze între a se revolta, ori a-și da pământul colectivului, salvând astfel traiectul școlar al fiilor săi. Dacă în Izidor avem modelul ardeleanului arhetipal, în Bunica Măriuța, soția lui Izidor, regăsim femeia inteligentă, harnică, dar mai ales evlavioasă, care a știut să primească de la viață ce i-a rânduit Dumnezeu, cu demnitate, cu umilință, dar și cu convingerea că  după necazuri vin bucurii, după plâns veselie și după tristețe bucurie. Este mama care a știut să-și crească copiii în credință, cinste și corectitudine. În cazul său viața a bătut filmul,  odată cu moartea bunicii, la venerabila vârstă de 89 de ani s-a întâmplat și decesul fiului, Sabin, venit din Sighet pentru a trece la cele veșnice în locul unde s-a născut, la doar 48 de ani. Funeraliile comune, pentru mamă și fiu au fost prilej de mare tristețe pentru toți cei care i-au cunoscut. Dacă în cazul fiului moartea a fost năpraznică, deși era într-un fel de așteptat, dat fiind că acesta suferea de probleme cardiace, pentru Măriuța ea a venit ca un dat natural pe care femeia îl aștepta cu seninătatea omului înțelept, conștient că prin trecerea în lumea veșniciei se eliberează de durerile și chinurile bătrânețelor.

În toate cele trei cărți vorbim despre elemente de bildungsroman

În toate cele trei cărți ale autorului vorbim neîndoios despre elemente de bildungsroman, sau cărți ale devenirii. Copilul de la țară trăiește experiența traumatizantă pe alocuri a adaptării la condițiile urbane. Izidor este mereu pus să aleagă între soluții uneori contradictorii și prin aceasta dovedește că este cu adevărat un luminat, care găsește calea firească fără a se umili sau a face compromisuri. Măriuța nu este nici ea lipsită de necazuri. Rămasă văduvă, își ține gospodăria din Nima, de lângă Dej, în bună rânduială, atâta vreme cât o țin puterile. La senectute este nevoită să-și petreacă iernile mai ales la Cehu Silvaniei, unde se bucură de prețuirea celor trei nepoate, dar și la Sighet, de unde Sabin o aduce pe neașteptate în Fărcașa la fiul său Viorel, ceea ce lasă în sufletul bătrânei nu numai mâhnire ci și nedumerire. Unele scene sunt de-a dreptul înduioșătoare, ca cea privind legatul centurii de siguranță în automobil.

Autorul, la venerabila vârstă de 77 de ani. La mulți ani, maestre!

În finalul cărții își spun părerile  nurori ale bătrânei, foști elevi ai lui Viorel Pop și în mod absolut firesc, nepoții pe care i-a iubit atât de mult și care înțeleg să-i păstreze bunicii calde și neșterse amintiri. Catalogate drept cărți autobiografice sau cronici de familie, deci ceva la marginea literaturii de ficțiune, cărțile lui Viorel Pop sunt totuși mostre de adevărate imagini literare. Vom cita spre convingerea cititorilor doar un scurt fragment. „Aproape pe nesimțite, din ținuturile cețoase ale nordului, iarna a coborât pe Pământ ca o mireasă elegantă. Cu haina ei albă și pufoasă a acoperit pământul transformând realitatea zilnică într+o lume de basm.” :i pentru că în 4 mai a.c., autorul a împlinit 77 de ani, nu ne rămâne decât să încheiem cu urarea, „La mulți ani, cu sănătate, bucurie și împliniri, maestre!”

Dragomir IGNAT

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.