Cei care vor apela la darea în plată vor suporta şi impozitul către stat la valoarea rămasă de achitat la bancă de către debitor, potrivit unei precizări a Ministerului Finanţelor Publice. În aceste condiții, darea în plată a unor datorii de circa 120.000 de euro (valoarea medie contractată de cei peste 94.000 de clienți care au luat credite sub 150.000 de euro) costă 14.000 de lei. Avocatul Piperea susține că art. 111 din Codul Fiscal, privitor la impozitarea transferurilor imobiliare, se aplică la venituri, nu la pierderi, caz în care autentificarea contractului de dare în plată se poate decide de către instanță.
Conform statisticilor BNR, 96,5% dintre rău platnicii (97.500 clienți) pentru care valoarea imobilului s-a diminuat drastic în perioada de criză și asta i-ar determina să își dea casa în plată au credite mai mici de 150.000 de euro.
Potrivit calculelor ECONOMICA.NET, datoriile celor care au credite sub 150.000 de euro, în jur de 94.087 clienți cu debite de 5,7 miliarde de lei, ar fi în medie de 536.298 de lei de persoană (aproximativ 120.000 de euro).
În aceste condiții, majoritatea celor care vor să dea casa în plată și au datorii de circa 120.000 de euro vor avea de plătit taxe de circa 14.000 lei.
Astfel, pentru un preț imobil (valoare totală a datoriei în cazul nostru) de 120.000 de euro, cel care dă în plată locuința va avea de plătit:
- onorariul notarial de autentificare de 5.617 lei.
- notificarea băncii de 150-200 de lei,
- intabulare 808 lei
- impozit către stat 7.386 de lei.
În total, 14.000 de lei. Găsiţi aici prevederile din Codul fiscal referitoare la transferul de proprietate al imobilelor
Un client care a fost deja executat dar a rămas cu datorii către bancă și are veniturile poprite de instituția de credit a plătit 2% la valoarea de executare a imobilului. Adică, pentru un imobil executat la valoarea de 30.000 de euro, deși creditul total este de 90.000 de euro, impozitul plătit a fost de circa 2.800 de lei.
Piperea zice ca e pierdere, nu venit
nițiatorul legii dării în plată, avocatul Gheorghe Piperea, opinează că “articolul 111 din Codul fiscal face referire la impozitul pe venitul persoanelor fizice, ori consumatorul care dă în plată imobilul nu face un venit din acest act, ci își asumă o pierdere, darea în plată e un faliment simplificat, iar a lua impozite de la un falit este aberant”.
La art. 111 alin.4 din Codul fiscal se spune că impozitul de 2-3 % se aplică la valoarea declarată de părți în contract; dacă banca va veni la negociere/încheierea actului, se va agrea o valoare pe care părțile o vor declara în cuprinsul actului notarial și, de asemenea, se va conveni o modalitate de plată a acestui impozit.
Piperea mai spune că în cazul refuzului notificării de către consumator, acesta poate merge în instanță “unde se va stabili dacă se plătește și cine plătește acest impozit. În timpul procedurii, consumatorul nu plătește nimic.”, precizează avocatul.
Mai multe detalii gasiti pe economica.net
