Joi, 15 mai 2025, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, prezidat adunarea festivă prilejuită de sărbătorirea centenarului Protopopiatului Baia Mare (1924-2024), eveniment împlinit în 1 octombrie 2024, dar cinstit acum, din motive obiective, protopop Pr. Fabian Coroian, care împlinește cel mai lung mandat din șirul protopopilor de până acum. Festivitatea a avut loc în sala de ședințe de la sediul Protopopiatului din Baia Mare, str. Gh. Doja nr. 8, în prezența consilierilor și ostenitorilor Centrului Eparhial, al celor 8 protoierei și secretari protopopești din Episcopie, al tuturor preoților de pe cuprinsul protopopiatului, al salariaților din protopopiat, al oficialităților invitate etc.
„În anul 2024, un secol de la înființarea Protopopiatului Ortodox Român în această parte a Eparhiei, care, la început, s-a numit Protopopiatul Cetății de Piatră. Primul care a intervenit în vederea înființării acestui protopopiat a fost a fost Alexandru Latiș, Alex este trecut sau Alexei sau Alex Latiș, dar noi spunem Alexandru Latiș, care a făcut demersurile către Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului, de care ținea partea aceasta, Maramureș, canonic. Episcopul de vrednică pomenire Nicolae Ivan a aprobat înființarea protopopiatului și așa a luat ființă un început. Înainte, prin 1921, s-a înființat prima comunitate ortodoxă și s-a sfințit apoi prima biserică, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, în municipiu Baia Mare. Ne-am putea întreba de ce, dacă românii sunt aici de două mii de ani, de ce ortodoxia în Baia Mare și în această parte și-a creat instituțiile superioare bisericești doar de un secol. Deoarece românii au fost ortodocși, din moși strămoși, însă cunoaștem drama poporului român ortodox din Transilvania și Maramureș prin ce au trecut ei în timpul Imperiului Austro-Ungar. A fost 1700 cu ispitirea românilor de a se uni cu Biserica Romei. Centrul Transilvaniei a cedat acestei ispitiri în frunte cu Atanasie Angel și cei 38 de protopopi, însă Maramureșul, Țara Oașului, Țara Maramureșului Voievodal, Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Codrului, ce frumos sunt atâtea nume nobile de țări, de oameni care au rădăcini și care sunt stăpâni la ei acasă, avându-l pe Sfântul Iosif Mărturisitorul ca Episcop, de la 1690 și până la 1711, acest mare Ierarh mărturisitor, n-au cunoscut unirea, pentru că Sfântul Iosif n-a semnat nici un document de unire, nici preoțimea lui. Acest lucru trebuie să-l spunem apăsat și de fiecare dată, ca un leit motiv. Și atunci ce s-a întâmplat? El a fost mult persecutat, a fost și întemnițat, a fost chemat la Viena. Imperiul Habsburgic dorea cu orice chip să atragă românii la unire, pentru că pierduse o mare parte din populația țărilor din nordul Europei prin reformă. Și atunci trebuiau să își aducă noi supuși, care în primul rând, erau de credință catolică. Sfântul Iosif a rezistat, n-a semnat nici un document, și atunci ce însemnează asta? Cum se poate spune că Maramureșul, Țara Oașului au fost integral greco-catolice? De ce? Să deslușim. La 1740, episcopia ortodoxă, cu ultimul ei sediu la Bârsana și cu ultimul Episcop pomenit de Părintele Mircea Păcuraru în istoria Bisericii Ortodoxe Române, Gavril Ștefanca de Bârsana, care a rezidat acolo, a desființat Episcopia. Mănăstirea a continuat să mai existe puțin, dar fără ca să fie reședință episcopală. În acel moment, românii n-au mai avut voie să aibă un episcop de legea lor, pentru că după desființarea Episcopiei i-au declarat uniți cu Roma, fără să-i consulte. Asta este istoria adevărată și trebuie să o spunem. I-au declarat în masă, fără să-i consulte, pentru că așa fac stăpânirile puternice cu cei mai slabi. Nu îi întreabă ce doresc și ce opțiuni au. Și atunci, așa, încet, încet, a rămas aceasta. În documente au fost declarați, românii au rămas ce au fost, cu duminicile lor, cu sărbătorile lor, cu posturile lor, cu tradițiile lor și, așa, pe neobservate, s-au introdus multe din tradițiile apusene și de aceea se spune că maramureșenii și oșenii au fost integral greco-catolici. Ce s-a întâmplat, de fapt? Românii n-au putut să revină la Ortodoxie, că nu li s-a mai permis. Era cu neputință. Stăpânirea dicta. Și atunci a venit minunea de la Dumnezeu, de la 1918, când la ora astrală a României a avut loc acest miracol: unirea românilor din toate provinciile românești, Muntenia, Moldova, Transilvania, Basarabia, Bucovina, Crișana și Maramureș într-o singură țară. A fost un miracol. Și cum s-a petrecut? Am fost și sprijiniți. Dumnezeu a vrut, deoarece se considera că în Transilvania, așa era diversiunea, atât de multe diversiuni se întâmplă și acum, populația maghiară este majoritară. Era majoritară în mediul urban. În mediul rural, însă, românii erau covârșitori majoritari. Și atunci, un francez, înțelept și specialist, prin 1902-1905, a stat câțiva ani în Transilvania și a bătut pământul transilvan. Și a constatat că românii sunt majoritari. Și majoritatea dictează opțiunea de viață în mod suveran, în mod liber. Majoritatea dictează ce dorește, ce alegere face poporul. Și acest mare specialist, care s-a numit Emanuel de Martone, s-a întors la Paris și a ținut partea românilor. A scris și o lucrare, Le Grand Roumanie, România Mare, Geografie Universelle, în 1922. Și a fost consilier al Comisiei franceze la Conferința de Pace de la Paris, din 1919-1920, când noi deja ne unisem, declarasem că ne unisem, și el a militat pentru recunoașterea României Mari, în felul în care au hotărât românii și a pledat, cunoscând cauza că românii sunt majoritari în Transilvania. Deci, de-abia după 1918, au putut românii să-și hotărască soarta. De aceea, protopopiatul are doar 100 de ani, pentru că a venit Marea Unire, au intrat în regatul României Mari, și românii au început să revină la ortodoxie, în mod natural. Și s-au constituit comunități și parohii, și apoi instituții, și în cele din urmă, în 1937, a fost de jos în sus, prima dată s-au constituit comunitățile, apoi protopopiatele și apoi episcopia, cu sediul la Sighet, în 1937. Aceasta este explicația pentru care un protopopiat pe un pământ românesc, ortodox, poate avea doar 100 de ani, ca să înțelegem, și e bine să se știe aceste lucruri. Acum este o aniversare, dar istoria trebuie recunoscută. Iorga zice că un popor care nu-și cunoaște istoria este ca și un copil care nu-și cunoaște părinții. Sau alt mare erudit zice că cine nu cunoaște istoria riscă să o repete. Noi atribuim lui Iorga și asta, dar nu este lui Iorga. Și așa s-a început, ca din cărbunii care au rămas în vatră, din jertfa Sfântului Iosif, și a creștinilor care au pătimit în Transilvania, că noi suntem creștini de confort, preoți de confort, călugări de confort, episcopi de confort, credincioși de confort, că o ducem bine astăzi, dar noi călcăm pe jertfele acelor mărturisitori care, cu prețul vieții, că au fost spânzurați, au fost... la 1762 a fost un masacru, a fost o crimă împotriva umanității. Călugării n-au ieșit din biserică și au fost aprinse bisericile și-au ars înăuntru. Deci asta poate fi numită crimă împotriva umanității. Ori, încet, încet ne-am organizat. Astăzi Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, după trei răstigniri, trei suprimări și trei reînvieri, că au fost 1740, 1940 au spulberat-o hortiștii, Episcopia, cu Sediul la Sighet, și au mitraliat crucile de pe Palatul Episcopal, și în 1948 au desființat-o comuniștii, până în 1989. A reînviat din cărbunii rămași în vatră, din jertfa părinților, mărturisitorilor și, încă o dată, și eu spun, simt, dacă avem o credință atât de puternică și ortodoxia este covârșitor majoritară, este dreptatea lui Dumnezeu și sunt rugăciunile Sfinților, pentru că românii n-au fost niciodată greco-catolici, totdeauna au fost ca frații din Moldova și din Muntenia. Deci, este răzbunarea Sfinților și dreptatea lui Dumnezeu aceasta. Pentru că păstorii de suflete, ierarhii, noi, sfințiile voastre, monahii, ne-am făcut datoria și poporul simte și intuiește unde este adevărul, dar și simte sinceritatea. Și iată-ne că astăzi putem să sărbătorim, dar să nu uităm jertfa înaintașilor și să felicităm aici, în cadrul Protopopiatului Baia Mare, lucrarea pastoral-misionară. Acest protopopiat de la întemeiere, din 1924 până, în prezent a avut 9 protopopi. Cel mai recent este părintele Coroian Fabian, care e și cel mai longeviv, și 9 protopopi care au avut de dus luptă mare. Așa că n-am putut să sărbătorim, în 2024, cum s-ar fi cuvenit, deoarece i-am îndatorat pe ostenitorii protopopiatului să editeze monografia. Acolo, pe copertă, este un citat din cuvântul nostru, în care spun așa: istoria se scrie în piatră, pe plăci de piatră, pe zidiri, pe biserici, pe mănăstiri, dar se scrie și în lucrări elaborate, pentru a rămânea, pentru eternitate, pentru cei de după noi. Pentru că dacă nu o scriem noi acum, o vor rescrie alții și o vor falsifica. Așa s-a întâmplat în istorie. Dacă nu îți scrii istoria, dacă nu-ți cunoști istoria familiei, dacă nu-ți cunoști istoria comunității, a bisericii, înseamnă că riști să dispari. Or, ortodoxia trebuie să-și afirme cu tărie și cu fidelitate față de înaintași existența și continuitatea pe acest pământ românesc. Și au reușit doar având în vedere că lucrarea este de 500 de pagini, este un album-monografie, foarte frumos elaborată și de înaltă precizie tehnică și calitate, atunci am amânat pentru acest an sărbătoarea centenarului. De centenar nu uităm să-i amintim și pe cei care au fost înaintea noastră și să-i prețuim pe cei ce sunt astăzi și să ne bucurăm că acest protopopiat, care are 123.000 de credincioși, peste 123.000, că este municipiu reședință de județ și reședința episcopală Baia Mare este cel mai important, are o mare responsabilitate pentru poporul lui Dumnezeu pe care îl păstorește. Protopopul față de preoți, preoții față de credincioși, împreună noi toți față de Dumnezeu și împreună facem lucrarea Bisericii lui Hristos. Îi felicităm și prețuim pe cei ce s-au ostenit la editarea acestei monografii. Rugăm pe Dumnezeu să ne dea credința pe care a avut-o și dârzenia pe care a avut-o Sfântul Iosif Mărturisitorul și să ne lumineze să facem faptele care se cuvin pe măsură a nobleții poporului pe care îl păstorim. Avem un popor drept credincios, popor al lui Dumnezeu. De fapt, pământul Maramureșului este în pământ al lui Dumnezeu, un spațiu binecuvântat. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și rugăm pe Dumnezeu ca pe mai departe, chiar atunci când sigur că funcțiile sunt trecătoare, când protopopul actual va pleca la pensie, următorii să prețuiască ce au făcut ei, pentru că s-a făcut acest sediu nou și asta a fost sarcina Părintelui Fabian când a venit de la episcopie, a retrogradat, din inspector eparhial, a devenit protopop cu sarcina să facă un protopopiat, să construiască o clădire, pentru că era un protopopiat care era călător, ba într-o clădire, ba în alta, și dacă proprietarilor nu le plăcea de nou protopop, intrau în ostilități. Ori i-am zis: ai sarcină să faci protopopiat, te duci de la Episcopie, că aici suntem destui, să construiești, să cumperi un loc și să faci un protopopiat. Astăzi ne bucurăm și pentru acest sediu impresionant, atât cât trebuie, care a fost sfințit în 13 iulie 2017. Ne-am bucurat atunci că au fost și autoritățile cu noi, ne bucurăm și acum, de aniversare, că și acum sunt invitate autoritățile să fie împreună cu noi și dăm slavă Lui Dumnezeu pentru toate. Amin!”
Binecuvântare
Aniversarea a început cu o slujbă de binecuvântare și un Te-Deum, oficiat de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu Vicar, urmat de o slujbă de pomenire pentru Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Justinian al Maramureșului și Sătmarului, fost Întâistătător al Eparhiei, și cei 11 protoierei trecuți la Domnul în cei 100 de ani de la înființare: Alexiu Latiș, Ștefan Bărbos, Augustin Șovrea, Ioan Bânda, Iosif Țint, Vasile Huzău, Ilie Popa, Aurel Gliga, Carol Pop, Gavril Mociran și Ioan Filip.
Ședința festivă
Primul care a vorbit a fost Părintele Protopop Fabian Coroian, care a prezentat istoricul protopopiatului (aceasta este a treia locație de când este protopop),achiziționarea terenului, în 2010, prin cumpărare, și a adus mulțumiri celor care l-au ajutat.
Citirea Documentului Aniversar a fost făcută de Părintele Pr. Ioan Zorel Buia, secretar protopopesc, după care Părintele Pr. Dorel Michiș, scriitor, a detaliat Monografia-Album și a vorbit despre istoricul protopopiatului în termeni circumscriși evenimentului și istoriei sale seculare.
ACT ANIVERSAR
„Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului, cu desăvârșirea Sfântului Duh și cu purtarea de grijă a Maicii Domnului, ocrotitoarea Băii Mari, Protopopiatul Ortodox Român din Baia Mare împlinește un secol de existență, prilej aniversar de evocare a personalităților care i-au definit identitatea și de rememorare a evenimentelor importante care i-au marcat istoria.
După Unirea de la 1 Decembrie 1918, țara noastră a intrat într-un context socio-istoric inedit, în ceea ce generic numim „perioada interbelică”, marcat fiind de profunde schimbări administrative, demografice, geografice, sociale, politice și religioase. Deplasarea unei mari mase de români din Vechiul Regat spre Transilvania a determinat ca o necesitate stringentă călăuzirea credincioșilor ortodocși din aceste teritorii și organizarea bisericii la nivel de parohii, protopopiate, episcopii, iar la nivel național cuprinderea lor într-o patriarhie.
În anul 1924, preotul Alecsiu Latiș avea să fie numit de către Episcopul Nicolae Ivan al Clujului ,,administrator al tractului Cetatea de Piatră”, Protopopiatului Ortodox Român Cetatea de Piatră, desființat în anul 1736, mutată fiindu-i reședința, de la Surduc - Copalnic la Parohia Ortodoxă din Baia Mare, care a devenit sediul Protopopiatului Cetatea de Piatră, ce va primi apoi denumirea de „Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare”, păstrată astfel până în zilele noastre.
Predarea și preluarea Protopopiatului Cetății de Piatră cu tot ce înseamnă arhive, documente, casă de bani și sigiliu, au fost făcute între preotul protopop al Lăpușului, Zaharia Man, și preotul protopop al Băii Mari, Alecsiu Latiș. Noul Protopopiat din Baia Mare și-a început activitatea la data de 1 octombrie 1924.
După doi ani, în ianuarie 1926, a avut loc alegerea oficială a preotului Alecsiu Latiș în funcția de protopop al Cetății de Piatră-Chioar, slujire pe care o va împlini până în anul 1937, când a fost ales consilier eparhial al noii Episcopii Ortodoxe Române a Maramureșului. La cârma eparhiei a fost ales episcopul Vasile Stan (1875-1945), reședința acesteia fiind stabilită în orașul Sighet, jurisdicția ei canonică întinzându-se asupra județelor Maramureș, Satu Mare și Sălaj, din Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului, fiind cedate noii episcopii două protopopiate, Cetatea de Piatră-Chioar, cu sediul la Baia Mare, și Maramureș, cu sediul la Sighet, eparhia maramureşeană devenind sufragană a Mitropoliei Bucovinei.
Desființarea Episcopiei Maramureșului, în 18 septembrie 1948, și reorganizarea administrativă a țării pe regiuni și raioane, după model sovietic, a dus la încadrarea protopopiatelor maramureșene în jurisdicția Episcopiei Oradiei și, apoi, a Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Astfel, vreme de aproape două decenii (1949-1968), Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare a fost plasat în subordinea canonică și administrativă a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, revenind în componența Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului în primăvara anului 1968, când, prin legea nr. 2 din 16 februarie 1968, s-a revenit la împărțirea administrativ-teritorială a țării pe județe, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 21 februarie 1968, a decis delimitarea teritorială a eparhiilor în funcție de structura noilor unități administrative civile. Prin urmare, județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Maramureș au intrat în componența Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar județele Bihor, Satu Mare și Sălaj, în jurisdicția Episcopiei Oradiei.
Căderea comunismului, în decembrie 1989, și descătușarea societății românești din chingile regimului totalitar ateu au dus la ample transformări și în plan bisericesc, prin reactivarea unor eparhii istorice. Între acestea s-a numărat Episcopia Maramureșului și Sătmarului, al cărei teritoriu canonic a fost constituit din județele Maramureș și Satu Mare, Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare trecând în jurisdicția noii episcopii, a cărei reședință a fost stabilită în municipiul Baia Mare.
La cârma Protopopiatului Ortodox Român din Baia Mare, în centenarul existenței sale, au activat, cu devotament, sârg și destoinicie, doisprezece protoierei, fie că au fost aleși, numiți sau au avut doar calitatea de simpli administratori protopopești, ca urmare a evenimentelor istorice ce au marcat nu doar istoria acestei instituții ecleziastice de mijloc, ci întreaga societate băimăreană.
I-au urmat părintelui Alecsiu Latiș, la conducerea Protopopiatului din Baia Mare vrednicii de pomenire: pr. Ștefan Bărbos (1937-1938), pr. Augustin Șovrea (1938-1940), pr. Ioan Bânda (1940; 1945-1948), pr. Iosif Țint (1950-1951), pr. Vasile Huzău (1951), pr. Ilie Popa (1951-1952), pr. Aurel Gliga (1955-1960), pr. Carol Pop (1960-1978), pr. Gavril Mociran (1978-1995) și pr. Ioan Filip (1995-2002).Din anul 2002 până în prezent la cârma acestui protopopiat ostenește cu destoinicie părintele Fabian Coroian.
La începuturile existenței sale, în vremea preotului protopop Alecsiu Latiș (1924-1937), Protopopiatul Ortodox Român din Baia Mare cuprindea 15 parohii (Ardusat, Baia Mare, Berința, Cărbunar, Cărpiniș, Ciocotiș, Copalnic, Curtuiușu Mic, Făurești, Fânațe, Finteușu Mare, Ilba, Lăschia, Trestia, Șomcuta Mare), pentru ca, mai târziu, sub cârma preotului protopop Carol Pop (1960-1978) să înregistreze un număr record de 115 de parohii (Ardusat, Ariniș, Asuaju de Jos, Asuaju de Sus, Baba, Baia Mare I, Baia Mare II, Baia Mare IV, Baia Mare V, Baia Sprie, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț, Băsești, Berința, Bicaz, Boiereni, Boiu Mare, Bozânta Mare, Bozânta Mică, Buciumi, Bușag, Buteasa, Cavnic, Cărbunar, Cărpiniș, Cernești, Chechiș, Chelința, Chiuzbaia, Cicârlău, Ciocotiș, Ciolt, Coaș, Copalnic, Copalnic Mănăștur, Coroieni, Coruia, Costeni, Culcea, Cupșeni, Curtuiușu Mare, Dănești, Dealu Mare, Dumbrăvița, Fărcașa, Făurești, Ferneziu, Finteușu Mare, Finteușu Mic, Firiza, Gârdani, Groși, Groșii Țibleșului, Hideaga, Iadăra, Ilba, Inău, Larga, Lăpuș I, Lăpuș II, Lăpușel, Lăschia, Libotin, Lucăcești, Măgureni, Mesteacăn, Mireșu Mare, Mânău, Mocira, Oarța de Jos, Oarța de Sus, Odești, Posta, Preluca Nouă, Preluca Veche, Pribilești, Răzoare, Recea, Remetea Chioarului, Remeți pe Someș, Rogoz, Rohia, Rus, Satulung, Satu Nou de Jos, Săbișa, Săcălășeni, Sălsig, Săsar, Seini, Sârbi, Someș Uileac, Stoiceni, Stremț, Suciu de Jos, Suciu de Sus, Șișești, Șomcuta Mare, Șurdești, Tămaia, Tămășești, Tăuții Măgherăuș, Tăuții de Sus, Târgu Lăpuș, Ulmeni, Ungureni, Urmeniș, Valea Chioarului, Vărai, Vălenii Lăpușului, Vălenii Șomcutei, Viile Apei, Vima Mică, Vima Mare).
La momentul aniversar al centenarului, Protopopiatul Ortodox Român din Baia Mare numără 67 de parohii, 10 unități auxiliare de cult, 14 asociații de educație și sprijin și veghează peste cele trei așezăminte monahale aflate în jurisdicție.
Vreme de un secol, pe tot parcursul existenței sale, de la înființare și până în zilele noastre, Protopopiatul Ortodox Român din Baia Mare și-a avut sediul doar la locuința proprietate particulară a protopopului sau, prin bunăvoința unor preoți sau parohii binevoitoare, în diferite locații, de cele mai multe ori restrictive ca suprafață și improprii desfășurării unor activități specifice acestei instituții. În anul 2010, la îndemnul și sub îndrumarea Preasfințitului Părinte Iustin, prin atenta și buna administrare a fondurilor instituției, s-a reușit achiziționarea unei locații în orașul Baia Mare, situată pe strada Gheorghe Doja nr. 8, care a devenit proprietate tabulară a protopopiatului, fiind adaptată noilor cerințe ce presupun gestionarea unui volum mărit de activități.
În luna mai a anului 2011 a fost inaugurată noua locație, prin binecuvântarea Preasfințitului Iustin Sigheteanul, în prezența preoților din întregul protopopiat. Pentru o mai bună desfășurare a evenimentelor organizate la nivel de protopopiat: conferințe preoțești, cercuri pastorale, ședințe administrative, precum și multe alte misiuni ce presupun întrunirea întregului efectiv clerical, conform îndrumărilor Centrului Eparhial, prin purtarea de grijă a părintelui protopop Coroian Fabian, sprijinit în permanență de către secretarul protopopesc, părintele Ioan-Zorel Buia, și prin buna colaborare cu toți preoții Protoieriei Baia Mare, în luna martie a anului 2015 au început lucrările de extindere, amenajare și modernizare a noului sediu, lucrări care astăzi oferă imaginea de ansamblu a acestui edificiu.
Veșnică pomenire ctitorilor și celor ce s-au aflat la cârma acestei instituții bisericești importante din Baia Mare, mutați de la noi!
Har, binecuvântare, râvnă sfântă și ajutor de la Hristos Domnul, celor ce încă trudesc în această instituție, slujind lui Dumnezeu, preoților și credincioșilor ortodocși din parohiile aflate în jurisdicția Protopopiatului Baia Mare!
Dorim râvnă multă și dragoste de neam, limbă, țară și credință statornică pentru cei care vor veni în fruntea acestei instituții și vor oferi generațiilor viitoare pildă vrednică de urmat spre slava lui Dumnezeu și binele Bisericii Ortodoxe strămoșești!
† IUSTIN
Episcopul Ortodox Român al Maramureșului și Sătmarului
Au adus salutul lor la momentul aniversar Ing. Ioan Doru Dăncuș - primarul Băii Mari, și Darius Pop - vicepreședintele Consiliului Județean Maramureș.
Cu talentul său oratoric, Dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, a făcut o incursiune axiologic culturală din teritoriul fostului Protopopiat Cetatea de Piatră, al cărui nume vine de la Districtul Cetatea de Piatră, care, la 1 octombrie 1924 a trecut la și în componența noului Protopopiat Baia Mare, nou înființat.
Cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Iustin
Cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Iustin a completat rostirea de la începutul acestor rânduri și s-a referit la nevoia de cercetare, când Dumnezeu va îngădui, asupra documentelor aflat în arhivele din țară, precum și în arhivele din țările vecine, Ungaria și Ucraina, care ar putea fi revelatoare din multe puncte de vedere, și a completat cu prezentarea proiectelor eparhiale aflat în derulare, a căror menire este de schimba fața protopopiatelor eparhiei înspre modernizare. La fel, niciun protopopiat nu are voie să stea în chirie, lucru care s-a întâmplat în aproape toate cazurile.
„Biserica ține țara împreună” a subliniat Preasfințitul Episcop Iustin, cu referire la proiectele de țară ale Bisericii.
Distincții
Preotul Protopop Fabian Coroian a fost distins cu Ordinul „Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureș”.
Pr. Ioan Zorel Buia, secretarul protopopesc a primit Ordinul „JUstinian Arhiepiscopul”, pentru munca de secretar de 20 de ani încoace.
Pr. Mihai Tira, președintele Fundației „Justinian Arhiepiscopul” a fost distins cu Ordinul „Preot Nicolae Gherman”.
Preotul Dorel Michiș, paroh în Dănești, a fost distins cu Ordinul „Preot Nicolae Gherman”.
Dna Cătălina Buia, contabila protopopiatului, a fost distinsă cu Ordinul „Justinian Arhiepiscopul” pentru laici.
Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a primit o plachetă aniversară, Cartea album monografic și placheta aniversară.
La fel au primit și binefăcătorii și ceilalți oficiali.
