COD ROŞU de SCUMPIRI ÎN ROMÂNIA! TOŢI ROMÂNII sunt AFECTAŢI!

sticlaCOD ROŞU de SCUMPIRI ÎN ROMÂNIA! TOŢI ROMÂNII sunt AFECTAŢI!

Şi în restul statelor UE, Regulamentele Comisiei Europene privind deşeurile din ambalaje au generat efecte negative asupra mediului economic. Comisia Europeană a analizat aceste probleme şi a oferit şi soluţii, încă din 2009 când România nu era obligată să respecte aceste reguli. Cu toate acestea, în România anului 2016 respectarea unor reguli vitale pentru mediu riscă să ducă la colapsul mai multor industrii sau la majorări semnificative de preţ.

Sticla la schimb în magazin, ca înainte de 1990 – soluţia Guvernului la problema taxei pe ambalaj.

Situaţia deşeurilor din ambalaje a început să fie reglementată la nivelul UE începând cu iulie 1994 când Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al UE o Directivă ce prevede măsuri menite să limiteze producerea deșeurilor de ambalaje și să promoveze reciclarea, refolosirea și alte forme de recuperare a deșeurilor. Directiva se aplică tuturor ambalajelor introduse pe piața europeană și tuturor deșeurilor de ambalaje şi impune statelor membre respectarea unor respectarea graduală a unor obiective. Spre exemplu, până la 31 decembrie 2008, statele membre  (cu excepţia Greciei, Irlandei și Portugaliei care au primit derogări până în 2011) trebuia să stabilească sisteme de returnare, colectare și recuperare a deșeurilor de ambalaje pentru 60% din deşeurile de sticlă produse, 50% pentru metale, 22,5% pentru plastic şi 15% pentru lemn.

România a primit în cadrul procesului de aderare o perioadã de tranziţie de 5 ani, până la 31 decembrie 2011, pentru atingerea obiectivului global de valorificare de 50% şi o perioadã de tranzitie de 5 ani, până la 31.12.2013, pentru atingerea obiectivului global de valorificare de 60%.

Ce s-a întâmplat în UE

În 2009, la cinci ani de la apariţia Directivei UE privind deşeurile din ambalaje (94/62 CE) Comisia a revenit pentru a analiza efectele acesteia asupra statelor membre şi s-a ajuns la concluzia că au existat tot felul de probleme.Cu toate că scopul lor general este adesea justificat din considerente de mediu, anumite măsuri luate la nivel național depășesc ceea ce este necesar și riscă să împiedice în mod disproporționat utilizarea și comercializarea băuturilor și ambalajelor aferente”. În consecinţă, Comisia a revenit cu o comunicare oficială care să clarifice situaţia şi să reducă problemele din statele membre, mai ales pentru ambalajele băuturilor de larg consum, care reprezintă aproximativ 20 % din totalul ambalajelor din punct de vedere al greutății.

Comunicarea a fost publicată în Jurnalul Oficial al Comisiei Europene în mai 2009 pentru uzul tuturor statelor membre, inclusiv România care se afla atunci în perioada de graţie şi putea să înveţe din experienţa altor state.

Soluţiile oferite de Comisia Europeană – cele mai bune practici

Potrivit documentului, statele membre pot avea în vedere utilizarea mai multe soluţii, iar printre acestea Comisia a enumerat:

Etichetarea: găsirea unui logo comun pentru ambalajele care fac parte dintr-un sistem de garanție și returnare, unul folosit şi de alte state membre. Dezavantajul ar fi că ar putea presupune investiţii suplimentare din partea producătorilor. „Pentru a echilibra interesele concurente implicate – și anume informațiile pentru consumator și accesul ușor pe piață – orice asemenea cerință de etichetare ar trebui să fie cât mai limitată posibil”, recomandă CE  potrivit cărora importatorilor de cantități mici li se pot pune la dispoziție autocolante;

Sistemul de compensare: „Un sistem de compensare ar contribui la garantarea unei echilibrări a sumelor diferite de garanție colectare și returnate între părțile implicate. Este preferabil ca sistemul să fie ușor accesibil, indiferent de statul membru în care producătorul sau distribuitorul în cauză își are sediul”

Scutiri pentru întreprinderi mici: „Statele membre pot reduce anumite obligații de funcționare privind sistemele de garanție pentru întreprinderile mici participante, acestea bazându-se, de exemplu pe considerente de minimis”. Spre exemplu, micile chioșcuri se poate să nu aibă spațiul de depozitare necesar pentru a-și realiza obligațiile de recuperare. Prin urmare, se poate considera ca fiind rezonabil să li se acorde anumite scutiri. „Totuși, este de preferat să se evalueze dacă aceste scutiri nu ar afecta calitatea generală și funcționarea sistemului de garanție și returnare în sine, sau dacă nu ar duce la aplicarea discriminatorie a condițiilor sale”, se mai arată în document.

Refolosirea ambalajelor – o soluţie bună în UE

În cazul refolosirii ambalajelor de băuturi, Comisia atrage atenţia asupra faptului că  ambalajul trebuie conceput și proiectat pentru a realiza, în cadrul ciclului său de viață, un număr minim de parcursuri sau rotații şi este reumplut în același scop pentru care a fost introdus pe piață inițial. Comisia susţine însă că aceasta ar fi una dintre cele mai bune variante de luat în calcul. „Întrucât, până la realizarea unui progres științific și tehnologic în privința unor procese de recuperare, refolosirea și reciclarea ar trebui să fie avute în primul rând în vedere în ceea ce privește impactul asupra mediului”. Pe lângă cele de mai sus, Directiva 94/62/CE permite statelor membre să încurajeze sistemele de refolosire a ambalajelor, care pot fi refolosite în mod ecologic, în conformitate cu dispozițiile tratatului. Astfel, articolul (din Directiva n.red) subliniază o opțiune care poate fi urmată sau nu de statele membre, la alegerea acestora din urmă”, se mai specifică în documentul citat.

 

Detalii AICI 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.