Ieri,la finalul partidei, s-a petrecut un moment mai puțin plăcut,cel puțin pentru mine.
Eram în sală,alături de fete, când câțiva suporteri din galeria noastră au început să strige,cu adresă directă celor din galeria maghiară:țiganii.țiganii! Atât le-a trebuit ungurilor: scânteia care să aprindă focul!
Au început și ei să urle: cigányok,cigányok! M-am îndreptat spre ei și i-am aplaudat(sincer pentru atmosfera din timpul meciului) făcându-le în același timp semne să se calmeze.I-am aplaudat din nou, moment în care băiatul care bătea tobele și-a lansat unul din bețe în direcția mea.
Doar norocul,care a fost de partea mea, a făcut să nu mă nimerească, bățul aterizând undeva în zona portii. Pozitivă a fost reacția celor din jurul lui care au sărit imediat să-l calmeze!
Revenind la cele două galerii, nu pot să nu remarc atitudinea ambelor în susținerea echipei favorite. În afară de micile „răutăți” sau „mojicii” amândouă grupările au contribuit la frumusețea spectacolului sportiv. Totuși, pentru că nimic nu poate să fie perfect, o parte dintre unguri au ținut neapărat să-și dea cu ”stângu-n dreptu”. La intonarea imnului național al României, în semn de ”respect” s-au întors cu spatel, ridicând mâinile și arătând degetul mijlociu! De asemenea un individ ținea morțiș să arate așa-zisul steag al Tinutului secuiesc!
În rest: toate bune! HCM-ul ne-a făcut fericiți oferindu-ne o lecție de handbal,de ambiție și dăruire. Felicitări jucătoarelor si staff-ului.
