Fiecare civilizație și cultură are anumite tradiții după care își îngroapă morții. Modalitatea cel mai des întâlnită este înhumarea, care presupune îngroparea cadavrului la o anumită adâncime sub pământ pentru ca acesta să se descompună sub acțiunea reacțiilor chimice fără a fi atins de animale sau alți factori.
Rămâne totuși întrebarea de ce a existat dintotdeauna practica de a îngropa corpul neînsuflețit la doi metri adâncime?
Conform ViralNova.com, atunci când s-a încercat să se rezolve această dilemă, s-a descoperit că regula de îngropare ține de anumite criterii, dar ele variază în funcție de regiunea geografică. Se pare că sintagma „la doi metri sub pământ” are o semnificație istorică. Ea a fost folosită în secolul al XVII-lea, mai exact prin 1665, în timpul Marii Epidemii de Ciumă din Londra. Atunci, s-a dat ordinul ca toți cei care mureau din cauza acestei boli să fie îngropați la cel puțin doi metri sub pământ pentru a împiedica răspândirea ciumei.
Citeşte mai departe AICI.
