Vineri, 22 aprilie 2022, Sfânta şi Marea Vineri din Săptămâna Patimilor, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, împreună cu soborul de preoţi şi diaconi ai sfântului locaş, Denia Prohodului Domnului.
Soborul a fost format din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului „Sfântului Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Dr. Valeriu Vana, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”.
Slujba Deniei Prohodului Domnului s-a desfăşurat cu Sfântul Epitaf în mijlocul Catedralei, aşezat pe masă, încadrat de frumoase flori în culori roşii şi albe. Cântarea Prohodului Domnului a fost făcută alternativ de soborul preoţilor şi diaconilor, de strana Catedralei, alcătuită din diaconi şi teologi, de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Prof. Paula Simionca, şi de Grupul coral al Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi ai Catedralei Episcopale Maramureşene şi ASCOR, dirijat de Pr. Ionuţ Pleş. Câteva pricesne adecvate momentului a interpretat solista Marcela Latiş Ursu.
Un moment mult aşteptat, emoţionant în acelaşi timp, a fost cel al procesiunii în jurul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” cu Sfântul Epitaf, la care au luat parte, alături de soborul slujitor, toţi credincioşii din biserică, care au înconjurat sfântul locaş în sunet de toacă, cu lumânări în mâini, şi în cântări bisericeşti, clopotele netrăgându-se deloc până la vestirea Învierii Domnului, sâmbătă la miezul noţii. Revenirea în Catedrală a fost una solemnă, cu intrarea pe sub Sfântul Epitaf şi atingerea lui, urmată de mirungere şi primirea de petale de florile sfinţite, de la florile care au înconjurat Sfântul Epitaf, care sunt duse acasă, păstrate şi uscate, ca să dăinuie în timp.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt duhovnicesc, în care a vorbit credincioşilor despre Denia Prohodului Domnului, o slujbă deosebită, cu cântări unice, din Vinerea Mare, a Răstignirii Mâtuitorului pe Cruce.
„Suntem în Vinerea Mare ale Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, zi în care în toate bisericile de enorie, în toate catedralele şi în toate mănăstirile din Patriarhia Română şi din toată Ortodoxia se săvârşeşte Denia Prohodului cel Mare, adică slujba prohodirii sau înmormântării Domnului, după o tradiţie străveche a Bisericii Răsăritului, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, specificând că aceasta este utrenia din Sâmbăta Mare, în cadrul căreia se face slujba Prohodului Domnului. Această minunată alcătuire i se datorează, după unii, Sfântului Ioan Damaschin, după alţii Sfântului Cuvios Iosif Studitul, amândoi mari imnografi al Bisericii Răsăritului, amândoi apărători ai cinsitrii Sfintelor Icoane. Este o slujbă de mare tânguire, pentru că cerul şi pământul şi toată creaţia se cutremură şi este în mare suferinţă, pentru că Cel ce a creat Cerul şi Pământul, Iisus Hristos, voind S-a întrupat, voind a flămânzit, voind a suferit, voind S-a Răstignit, voind a murit, ca să Învieze a treia zi. Şi prin moartea Lui Dumnezeiască şi prin smerenia şi biruinţa Crucii, să ne dăruiască nouă slava Învierii. În Biserica Ortodoxă Crucea nu este alcătuită doar din două bucăţi, una verticală şi alta orizontală, ci în centrul Crucii are raze. Razele acelea simbolizează Lumina Învierii lui Hristos. Crucea nu este un simplu lemn de ocară. Este armă de biruninţă asupra văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi şi ne-a fost dăruită de Hristos după ce a stropit-o cu Sfântul Său Sânge, ne-a fost dăruită ca s-o purtăm şi noi, să ne într-armăm cu Ea şi să biruim pe diavolul. Această slujbă se săvârşeşte în Vinerea Mare, deoarece în această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Este zi aliturgică, pentru că Hristos Însuşi este pe Cruce, Jertfa, Sfântul Altar, este Sfânta Cruce. Nu este altă Jertfă Euharistică. Hristos Însuşi Se sacrifică şi noi participăm la acest eveniment unic din istoria mântuirii neamului omenesc. Acest imn al prohodirii Domnului este împărţit în trei stări, se cântă în mijlocul bisericii, pe o pânză pe care este zugrăvită, pictată sau brodată icoana punerii în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos de către drepţii Iosif şi Nicodim şi de către Sfântul Ioan Evanghelistul, asistaţi de la distanţă de Maica Domnului şi Mironosiţele Femei. Toată creaţia este în stare de durere şi în stare de tăcere, aşteptând cu cutremur împlinirea făgăduinţei Domnului, Cel Care a spus că toate le va pătimi, pentru că e vorba de pătimiri, de Răstignire, de moarte şi, după aceea, de Înviere. Deci, prin suferinţa şi umilinţa Crucii, biruinţa Învierii. Dăm slavă lui Dumnezeu că suntem, iată, în anticamera Sfintei Învieri şi împreună cu părinţii sfintei noastre catedrale şi cu credincioşii foarte mulţi care s-au mărturisit şi s-au împărtăşit, cu miile, mai ales în această săptămână, precum şi în toată perioada Postului cel Mare, suntem împreună la ultimul act şi să aşteptăm cu speranţă, bine pregătiţi, cu hainele sufletului luminate şi primenite pentru Sfânta Înviere şi să putem cânta Imnul de biruinţă Hristos a Înviat!”
