Am intrat în anul Centenarului Marii Uniri, dar memoria celor care au făcut posibilă reîntregirea ţării, acum 99 de ani, este departe de a primi cinstea cuvenită. În timp ce pe străzile marilor oraşe, lumea s-a adunat să asiste la paradele militare, să vadă cele câteva utilaje de război ce încă nu au ajuns la fier vechi, la Băseşti, acolo unde a locuit ilustrul George Pop, preşedintele Adunării Naţionale de la Alba Iulia, din 1918, casa memorială riscă prăbuşirea.
În vederea salvării de la ruină a acestui monument istoric, deputatul Adrian Todoran a adresat ministrului Culturii solicitarea de a identifica sursele de finanţare pentru reabilitarea clădirii de la Băseşti, acum, când a rămas mai puţin de un an până la împlinirea unui secol de existenţă statului român. Intervenţia sa vine după alte numeroase tentative ale administraţiei locale de a primi banii necesari repunerii în valoare a monumentului.
„Am acceptat invitaţia domnului primar Ioan Călăuz, de a lua parte la manifestările ţinute cu o cazia zilei de 1 Decembrie, aici, în Băseşti, şi de a vizita casa memorială a marelui om politic George Pop. Clădirea te lasă fără replică, fiind o frumoasă mostră de arhitectură veche. Cu toată aparenta răceală dată de dimensiunile încăperilor sau lumina slabă, casa este primitoare, în special datorită mobilierului autentic păstrat până azi.
Nu mă voi opri aici cu demersul de a restaura casa memorială George Pop de Băseşti, a cărui cinstire trebuie să o arătăm prin lucruri concrete, dincolo de discursuri frumoase, care dau bine pe sticlă. Voi face tot ce va fi posibil, voi bate la uşile ministerelor, până problema va avea o soluţionare”, a declarat deputatul Adrian Todoran, la Băseşti.
Ioan Călăuz, primarul comunei, a precizat că este nevoie de susţinerea venită din partea parlamentarilor, de-a lungul anilor, proiectele de reabilitare depuse spre finanţare fiind respinse de autorităţile statului, care au considerat că monumentul poate să mai aştepte.
Casa are o vechime de peste 130 de ani. A fost ridicată pe George Pop şi a constituit principalul loc de întrunire al diplomaţiei româneşti din Ardeal, în perioada premergătoare Unirii din 1918. În perioada comunistă, a fost sediu CAP, iar la subsol s-au depozitat îngrăşăminte chimice, fapt care a şubrezit structura de rezistenţă a clădirii. Propusă spre demolare, ea a scăpat ca prin minune, graţie intervenţiilor salutare ale unor oameni de cultură. A devenit parte a Muzeului Judeţean de Istorie, ulterior fiind trecută în patrimoniul Comunei Băseşti.
