În urmă cu câțiva ani, prea puțini și-ar fi închipuit că astăzi orașul Baia Mare să fie pe lista scurtă a orașelor-candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană.
N-a fost ușor până s-a ajuns aici, a fost o muncă dificilă, în care a contat munca în echipă. Nu numai munca în echipă a contat ci și dorința de dezvoltare a orașului cuprinzând și filonul cultural. De-a lungul timpului, orașul acesta s-a mândrit cu personalități literare care sunt astăzi recunoscute pe plan național, cât și internațional.
Ceilalți care le-au luat locul pe plan local au dus mai departe munca începută de primii. Ajungându-se astăzi să credem cu toții, că, visul poate deveni realitate.
Nu e ușor să reușesti pe drumul acesta. Am întâlnit voluntari implicați în acest proiect care se străduiesc să reliefeze misiunea orașului în viitor, spre ce se îndreaptă, o alternativă la alte orașe. Să întâlnești oameni adunați în jurul unui proiect, să creadă în reușita acestui demers ca o certitudine, rar găsești. În Baia Mare i-am intalnit. Baia Mare are ceva aparte, este un loc în care întâlnești atât cultura tradițională, atât de îndrăgită la nivel național și atât de bine conservată în zona aceasta cât și cultura ospitalității. Aceasta din urmă-cultura ospitalității-o întâlnim păstrată nealterată din antichitatea cea mai îndepartată și transmisă cu sfințenie din generație în generație.
Acești voluntari mizează pe implicarea în număr cât mai mare a băimărenilor în proiectul acesta. Fiecare băimărean își poate aduce aportul la realizarea acestui deziderat. Cum să nu crezi în reușita acțiunilor lor când sunt atât de implicați, atât de încrezători în visul acesta care se poate transforma în realitate. Și încă ceva, tinerii băimăreni răspândiți prin țară, prin străinătate s-au coalizat. Niciodată orașul acesta n-a fost mai unit decât este acum, prin tinerii educați, și dornici să promoveze orașul la nivel european. Gândiți-vă nivel european, când până nu demult erau la orizont la nivelul mentalului colectiv, rivalitatea cu un oraș sau alt oraș vecin.
Ce schimbare de optică! Pentru asta a fost nevoie de viziune iar rezultatele încep să se vadă. În încheiere, aș vrea să vă dau un exemplu de ce înseamnă implicare în comunitate. În urmă cu ceva timp stăteam de vorbă cu un actor, despre condiția actorului în ziua de azi, despre perspective, la un moment dat o bătrânică cu o nepoțică de vreo 5 anișori trece pe lângă noi. Actorul îmi vorbea cu patos despre multe aspecte, fetița îi spune bunicii:,, Bunică, bunică uite-l pe actorul acesta”-dându-i numele
. Am stat și m-am întrebat, oare nu e și meritul acestor voluntari că un copil mic, cunoaște un actor? În sensul că, spiritul civic al voluntarilor de implicare a dus la apropierea părinților, a bunicilor de partea culturală. Răspunsul trebuie să vi-l dați dumneavoastră.