Prieten drag, DOREL CHERECHES, astazi este cea de a șaptezeci si șaptea aniversare a zilei tale de nastere si tu nu esti la sarbatoare…
Nu-ti putem face urari, caci esti la o poveste de suflet, cu ingerii, pe o prispa celesta… Cum nu credem ca ai plecat, nu vrem a scrie la blestematul timp trecut al verbului!
Si nici adio nu-ti putem zice. Mai degraba, pe curand…
“Port în suflet amintirea lui cu mândrie și iubire. Las această iubire să mă inspire și să mă înalțe în tot ceea ce fac. Sunt convins că el veghează asupra mea și mă susține în fiecare pas.
27 iulie este ziua care a fost mulți ani una dintre cele mai fericite pentru mine și pentru mama mea, Dr. Viorica Chereches . Ziua în care îl aniversam pe tatăl meu, regretatul prof.univ.dr.ing. Dorel Cherecheș. De 22 de ani această zi este extrem de dificilă pentru noi, deoarece omul pe care îl iubim și astăzi enorm, ne veghează de sus, din ceruri.
Pentru toate acestea și nu numai, alături de mama mea, de toți cei care l-au cunoscut și l-au respectat, ne aducem aminte de el negreșit, zi de zi, an de an.” - Catalin Cherecheș
Într-o zi, mai demult, un OM de excepție, un PROFESIONIST desavarsit, un PRIETEN deosebit, imi vorbea la inaltele cote ale superlativului despre competenta, ca virtute. Si-mi spunea ca Gustave Le Bonne a lasat scris: „Competenta fara autoritate este la fel de neputincioasa ca si autoritatea fara competenta.” Am invatat de la personalitatea pe care o evocai ca profesionalismul se defineste prin seriozitate si respect, prin prisma faptelor facute bine si cu pasiune. Ca profesionalismul este exercitarea constiintei profesionale.
Profesionalism, de asemenea, inseamna sa implinesti pana la cele mai mici detalii prescriptiile unei profesii. Iar performanta inseamna pregatire si iar pregatire, o lupta a ideilor si a convingerilor. Inseamna cercetare si iarasi cercetare, pasiune si timp risipit, talent si personalitate, ardere si carisma. Inseamna sa stii cum sa faci, cand sa faci, ce sa faci si, mai cu seama, sa faci! Este fermitatea calitatii!
Multi oameni intra si ies din vietile noastre, dar numai prietenii lasa urme in inimi.
OMUL caruia ii scriem aceste randuri, regretatul prof.univ.dr.ing. DOREL CHERECHES, este acum un nume care circula prin atatea inimi, incat putem spune ca circula singur. Aceasta este „povara celebritatii” lui. Verbul se conjuga la timpul trecut! Pasarea fatalitatii inexorabile a mortii s-a razbunat, iarasi s-a razbunat, ducandu-l departe, in lumi de negura, de unde putinta de intoarcere nu e… Lasandu-ne mai tristi, mai singuri…
Un fiu al Maramureșului care a visat, a învățat și a slujit cu credință pădurea și oamenii ei
Născut în anul 1948, într-o familie modestă din Ferneziu, Dorel a fost crescut în respect pentru natură și pentru efortul onest. Tatăl său, muncitor la Uzina 1 Mai, și unchiul – inginer silvic – i-au fost modele care i-au hrănit devreme dorința de a se dedica pădurii. A absolvit Liceul nr. 2 din Baia Mare, apoi cursurile de învățământ forestier din Sighetu Marmației, iar în 1968 a fost admis la Facultatea de Silvicultură din Brașov.
S-a remarcat rapid ca student de excepție, cu rezultate academice excelente și cu o implicare activă în cercetarea științifică. A participat la sesiuni naționale și internaționale, iar în anul 1971, lucrarea sa despre educația forestieră i-a adus Premiul I la un concurs internațional organizat de UNESCO la Stockholm, unde a reprezentat România alături de alți 59 de tineri din întreaga lume.
Dorel Cherecheș a fost nu doar un silvicultor în devenire, ci și un spirit activ al comunității studențești, membru în Senatul Universității, delegat la conferințe naționale ale studenților și tineretului. A crezut că un profesionist adevărat trebuie să aibă și un simț al răspunderii sociale și morale.
Însă, dincolo de toate realizările, dorința lui cea mai sinceră a rămas întotdeauna aceeași:
„Sper să ajung pe plaiurile natale, băimărene, unde să aplic cunoștințele dobândite și să contribui la bunăstarea locului care m-a format.”
A iubit Maramureșul nu din distanță, ci cu dor și cu intenția fermă de a se întoarce, de a pune umărul acolo unde i-a fost leagănul copilăriei.
Gândurile noastre se îndreaptă către familia îndurerată, către cei care l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au iubit.
Dorel! Pădurile din Maramureș îți păstrează numele în șoapta lor.
Noi te pomenim cu respect și recunoștință si nu te uitam!
