În satul Pietriş din comuna Baldovineşti, judeţul Olt, se află de sute de ani un „frate“ al Cimitirului Vesel de la Săpânţa. Ineditul locului de veci oltenesc constă în faptul că mormintele celor înhumaţi au la căpătâi o cruce de lemn colorată, cu o „pălărie“ deasupra.
De sute de ani, în satul Pietriş din comuna Baldovineşti, judeţul Olt, există obiceiul ca, la mormintele morţilor, să se pună o cruce din lemn cu Sfântul Nicolae, Iisus Hristos, Sfântul Gheorghe sau Sfânta Fecioară Maria, în funcţie de cel la căpătâiul căruia era aşezată: bărbat, femeie sau copil. Aceste cruci, de multe ori vopsite în culori puternice, sunt numite de localnici „troiţe“ sau „cruci cu pălărie“. Din păcate, în ultimii ani, numărul celor care mai meşteresc asemenea veritabile piese de artă naivă au ajuns să fie tot mai puţini, iar numărul celor care le comandă este şi mai mic.
Dacă, înainte, în sat erau zeci de meşteri, acum mai sunt doar câţiva care pot fi număraţi pe degetele de la o mână, iar doi dintre ei sunt prea bătrâni ca să mai lucreze. Imaginea pe care o oferă în prezent cimitirul de troiţe ”cu pălărie” din Pietriş-Olt este una dezolantă: crucile vechi de sute de ani, tradiţionale, par a fi fost complet uitate, motiv pentru care multe prezintă elemente lipsă, culorile în care au fost vopsite au dispărut demult sau, pur şi simplu, zac prăbuşite la pământ. Buruienile completează imaginea. Pentru a ajunge de la o cruce la alta eşti nevoit să te strecori printre poteci unde abia îţi încape talpa piciorului. Vechile troiţe stau alături de noile modele de cruci: din marmură sau din beton, mult mai bine întreţinute, dar care nu respectă tradiţia.
„ACUM SE VREA O CRUCE RAPID DE FĂCUT…“
Bătrânii satului Pietriş îşi amintesc că, până acum 20-30 de ani, încă se căutau crucile-troiţă, iar în sat erau destui meşteri de cruci. Cu timpul însă, numărul acestora a scăzut extrem de mult. Ce doare mai mult este că tocmai localnicii sunt cei care au lăsat ca tradiţia troiţelor să dispară de la un an la altul.
Dumitru Bratu, sau nea Ticu, cum mai este cunoscut de către cei din sat, ştie cel mai bine cum a decăzut tradiţia troiţelor în cimitirul lor atât de special.
