Experienta din preajma mortii este definita de specialistii cercetatori drept suma tuturor acestor realitati cu dovezi deja palpabile, conform marturiilor multora: persoana ce urmeaza sa moara vede o lumina puternica, trece printr-un tunel, are sentimentul ca pleaca dintr-o anumita realitate sau ca isi paraseste trupul, intalnindu-se cu persoane dragi decedate, ca are o senzatie de mult bine, eliberare, o bucurie fara margini si multa iubire greu de descris in cuvinte.
Sunt acestea rezultatele mintii haotice dinaintea mortii? Mecanisme psihologice de aparare? Halucinatii? Fenomenele acestea au fost amplu dezbatute in media si au generat numeroase crezuri si teorii de toate felurile de zeci de ani.
Dintr-un punct de vedere stiintific, aceste experiente sunt toate mult mai dificil de inteles, cu atat mai mult cu cat ele apar in conditii haotice de timp si spatiu si nu pot fi studiate in timp real pe muribunzi.
Cu toate acestea, cercetatorii Universitatii din Liege, impreuna cu alti specialisti, au reusit o abordare diferita, ca sa afle daca aceste experiente sunt reale sau sunt rodul unei imaginatii de creier uman dat peste cap ca functionare.
Ei au privit la aceste amintiri din experientele din preajma mortii cu ipoteza ca, daca aceste amintiri ar fi doar produsul imaginatiei oamenilor, atunci caracteristicile lor (emotionale, senzoriale, de detalii) ar fi mai apropiate de cele ale unor povesti imaginate (nu sunt reproduse cu detalii multe, dureaza mai putin in timp, nu pot fi descrise senzatii, simturi sau emotii foarte clar, etc). Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR.RO.
