Florile Oaşului, la Biblioteca judeţeană

floriiTârgul Darurilor de Crăciun (ediţia a III-a), deschis în Salonul Artelor al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” săptămâna aceasta, are, timp de două zile, două oaspete din Negreşti Oaş: Floare Finta, în vârstă de 81 de ani, şi Floare Hotca, de 74 de ani, ambele păstrătoare ale portului tradiţional şi meşteriţe cu talent. Cele două doamne sunt foarte isteţe şi au un fel de a vorbi care captivează. Floare Finta: „Am crescut în port popular oşenesc. La 10 ani ne-a învăţat mama să coasem. Când am fost de 12-13 ani am ştiut coase bine. Apoi tăt am făcut ce făcea mama: împletea mirese, m-am uitat la ea şi am împletit şi io.

M-am uitat cum coase la maşină şi am cusut şi io. Şi apoi m-am lăsat un timp, că m-am măritat, am avut prunci mulţi (9 naşteri, 7 copii îmi trăiesc acum), şi am grijit de ei până o fo mari. Acum am început iară să lucru că o început a lăsa lucrurile alea de demult. Le vând care le vând, care nu, le lăs, că mi-s dragi să le ţâi. Am făcut acasă un pic de muzeu, am pat cu colibă, cu bortă dedesubt (ai putut durmi şi sus, şi în el, înăuntru, şi îi acoperit cu lipideu şi sus îi cu perini).

Am făcut la mine acasă un fel de cameră tradiţională. Mai vin turiştii, da’ lucrurile nu tare le vând, că le ţân de amintire. La nunta mea exact aşe port am avut ca păpuşa aia. Nouăşpe ani aveam. Acum mai merem la muzeu, la expoziţie, mai vindem, dacă nu, ne merem înapoi acasă. Fetele mele îs dusă în străinătate. Aşa că io mă scol, mai lucru, mă scol noaptea, mai lucru câte o straiţă sau un clop, apoi le dau cadou, că de vândut nu pot zâce, că nu le vând io. Io ştiu că am dat cu bucurie cui am dat”. Floare Hotca: „Apoi amu nu să ţesă. Este pânză la magazin, nu să mai ţesă la noi de la revoluţie nimic. Să fac haine: laibăr, cămeşă; unii mai poartă, da’ nu pre. S-o lăsat de obiceiu nost. Amu să mai căsătoresc în port, da’ s-o cam pierdut. Un clop înt-o lună îl faci, da’ mai facem şi straiţă, de-ăstelalte, că ne obosâm cu el.

Deci îi obiceiu’ aiesta de când am fo fată. Aşe s-o făcut străiţâle, aşe s-o făcut clopurile, deci tăt ce-i făcut de când am fost fată. Le-am dat şi io cămeşile mele, prin Bucureşti, am şi io de-astea ce să fac la noi amu, da’ nu-s frumoase, nu-s lucrate. Aduc pânza ceie din străinătate, se pune negru la e, da’ nu-mi place, nu-s frumoasă. Cine vine să cumpere le vindem, altfel le iubim, că îs făcute de noi”. Un clop mare costă 500 lei, o păpuşă îmbrăcată în port oşenesc – 150 lei, clopurile mici – 15 lei, „străiţucăle” – 15 lei. „Le vindem de amintire şi iubire să nu ni se piardă din Ţara Oaşului cu totu’ portu’ nost şi obiceiurile noastre, că îi păcat să să piardă”, mai spune Floare Hotca.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.