Timpul, în implacabila sa trecere, așterne mantia sa peste oameni și amintiri. Peste bucurii și dureri. Peste reușite și dezamagiri. Dar sunt amintiri și oameni atât de minunați, care, prin tot ce au reprezentat în această lume efemeră, prin dragostea celor care i-au iubit și îi poarta în suflete, răzbat această mantie cernită și strălucesc asemeni soarelui, peste timp.
Ei rămân veșnic vii, oricât ar fi de departe și oricât de mult timp ar trece de la plecarea lor către îngeri.
Cu siguranță așa va rămâne în memoria și în inimile celor care am avut privilegiul să îl cunoaștem și să petrecem împreună cu el o parte din viețile noastre și
Ioan Fîrte Adi
A trecut un an de când, fără de veste, el a pornit pe drumul spre veșnicie. A fost un cutremur care ne-a zguduit din temelie și a marcat pentru totdeauna viețile celor care l-am iubit și apreciat.
Un profesionist de excepție, o minte sclipitoare, un suflet blând și bun, a fost și rămâne unul dintre pilonii reprezentativi ai transportului public din municipiul Baia Mare. A coordonat cu pricepere și devotament, timp de 32 de ani, activitatea de exploatare din cadrul S.C. URBIS S.A.. S-a implicat activ în toate proiectele derulate pe parcursul anilor contribuind cu implicarea, experiența și cunoștințele sale la finalizarea acestora. Din nefericire, cele mai recente proiecte de modernizare a flotei de transport, nu am reușit să le finalizăm împreună, așa cum și-ar fi dorit și el. Vom încerca să ducem, noi cei rămași, mai departe aceste proiecte și să punem în valoare, în continuare, toate ideile sale. Și-a dedicat întreaga viață transportului public, acesta fiind singurul său loc de muncă de după terminarea facultății. A insuflat calmul, pacea, răbdarea și înțelepciunea lui tuturor celor pe care i-a avut în coordonare în toți acești ani. Avea întotdeauna un sfat și un gând bun pentru fiecare. O soluție și o justificare pentru orice problemă. Într-o lume agitată, sălbatică și nebună el aducea calmul, seninul și liniștea de după furtună. Era echilibrul de care aveam cu toții nevoie atunci când tumultul problemelor ne copleșea.
Și, pentru că de multe ori trebuie să rupi cadența rutinei de zi cu zi, să te eliberezi de presiunea ce vrând, nevrând, o pune responsabilitatea de coordonare a tot ce înseamnă activitatea de exploatare, a găsit în sufletul său o rază de … altceva. Printre formule și raționamente matematice și inginerești, acumulate în anii de liceu la specializarea matematică-fizică și în Facultatea de Ingineria Transporturilor, a răzbătut o latură oarecum neobișnuită. Latura lui de artist, de poet, de epigramist. O oază de liniște și pace în care se refugia din cenușiul și tristețea ce de multe ori simțea că îl copleșesc. An după an, prin colaborarea cu ziarele locale, cu cluburile de specialitate din Baia Mare și din țară, a ajuns să devină unul dintre cei mai apreciați epigramiști. Dorința sa de a reuni între coperțile unui volum toate creațiile în versuri s-a materializat, din pacate, doar după plecarea sa din lumea aceasta. Din dorința familiei, cu sprijinul necondiționat al doamnei Viorica Găinariu Tazlău, al S.C. URBIS S.A. și al Editurii EUROTIP, la începutul lunii octombrie a văzut lumina tiparului volumul, in memoriam, „UMOR CU AUTOBUZUL”, care reunește în paginile sale creațiile reprezentative ale regretatului nostru prieten și coleg.
Iubea locul din care s-a ridicat, cu oamenii, tradițiile și rânduiala simplă a satului românesc. Dar mai presus de toate iubea fără limite colindele. Mai mult ca orice altă sărbătoare aștepta Crăciunul. A fost inițiatorul înființării grupului de colindători din cadrul S.C. URBIS S.A. alături de care a colidat în fiecare an pentru angajați și pentru colaboratori. A adus la lumină, alături de inimoșii săi colegi, colinde autentice din satul său natal, cu farmecul și zbuciumul vremurilor de demult, și care, cu ajutorul lui, au strabatut veacurile și vor rămâne vii pe mai departe.
Cuvintele sunt puține și nu pot cuprinde, în simplitatea lor, complexitatea și valoarea de necontestat a unui om așa cum a fost Ioan Fîrte Adi. Oricât am încerca, tot va mai rămâne ceva nespus. Ceva ce mai trebuie adăugat. Ceva ce mai trebuie pus în lumină. De aceea vom continua să căutăm miile de părticele din întregul sufletului său, dăruite cu generozitate tuturor celor cu care a interacționat, pentru a putea să îl reconstruim peste timp.
Așa cum miile de ani nu au reușit să dărâme munții, nici amintirea lui și a tot ce a însemnat în viețile celor care l-am cunoscut și apreciat, nu va putea fi vreodata ștearsă. Exemplul, personalitatea și spiritul lui vor rămâne veșnic un reper, un punct de referință pentru tot ceea ce înseamnă dedicație, profesionalism, și devotament.
Îl vom păstra în inimile noastre așa cum a fost și va rămâne mereu.
Drum bun în lumina veșniciei, sufletului său minunat.
