Tipul parvenitului clasic din epoca post-decembristă, fost absolvent de liceu agricol în Seini, rămas la stadiul de semianalfabet în pofida diplomei de psihopedagog dobândită la Fără Frecvență, în perioada de efervescență a debutului fenomenului „fabricilor de pseudointelectuali” de după ’89, Nicolae Boitor conduce cea mai mare instituție publică din Maramureș, atât prin prisma numărului de angajați (aproximativ 1.000), cât și a bugetului alocat din fonduri publice (aproximativ 19 milioane de euro/an). Ascensiunea lui Boitor în Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Maramureș a început conjunctural și s-a bazat pe perseverența cu care fostul supraveghetor de noapte de la Centrul de Plasament pentru Copii :colari cu Deficiențe din Gârdani s-a visat șef, neprecupețind nimic pentru a-și atinge dezideratul, umilindu-se și împărțind favoruri șefilor săi și fiind reîncarnarea zbirului răzbunător în relația sa cu subalternii.
Grosciorul și obedientul
În pofida abuzurilor săvârșite, precum și a altor fapte pedepsite de Codul Penal (fals și uz de fals, fals în declarații publice etc.), țăranul parvenit din Gârdani și-a menținut în „proprietate” cea mai productivă vacă de lapte din șeptelul public din județ, mulgând-o cu nesimțirea insului ce a câștigat pasivitatea celor ce l-ar fi putut sancționa, împărțind „groșciorul” cu aceștia.
După ce a fost respins la două examene pentru funcții de șef al instituției pe motiv de prostie și nepricepere, fiind notat cu 2, respectiv 4 și lăsat corigent la materia „Asistență socială și protecția copilului”, a reușit să devină director profitând de conjunctura de a fi fost singurul pedelist angajat al DGASPC Maramureș aflat în sediul partidului la momentul anunțării victoriei portocalii. În acea noapte a anului 2008, în aburii beției puterii în care s-au scufundat șefii politici ai lui Boitor, aceștia au considerat obediența fostului supraveghetor de noapte de la Gârdani calitatea suficientă pentru a-l nominaliza la cârma unei instituții atât de importante: „Bă, o să fii director la Direcția Copilului!”.
De la decizia șefului PDL Maramureș, Mircea Man, au trecut șase ani – prea mult, parcă, pentru unul care n-are șapte ani de acasă. Tot de atunci e Boitor director general al DGASPC Maramureș, chiar dacă la doar câteva luni de la numirea sa în funcția „supremă”, din cauza slabei pregătiri profesionale și a inconștienței, a încălcat legea (respectiv prevederile art. 64 alin. 1 din Legea 272/2004), refuzând să semneze dispoziția instituirii măsurii de plasare în regim de urgență a unui copil aflat în situație de risc – cerută în trei rânduri de specialiști ai instituției. La câteva zile de la ultimul refuz a lui Boitor, copilul a murit, sfârșind violent într-un incendiu care a mistuit casa dărăpănată ce-i servea drept cămin. :eful instituței nici n-a demisionat (așa cum ar fi procedat orice conducător al unei unități dintr-un sistem democratic), nici n-a fost demis (așa cum propunea instituția statului cu atribuții pe cercetarea cazului, în raportul de caz înaintat Consiliului Județean Maramureș, în subordinea căreia se află DGASPC Maramureș – însă cine să aplice această măsură de normalitate? Mircea Man, cel care tocmai l-a numit în funcție pe subordonatul său politic?).
Gârla banilor publici
La începutul anului 2014, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a solicitat DGASPC Maramureș documentele din perioada 2011-2013 referitoare la licitațiile instituției depuse pe SEAP, existând suspiciunea unor grave nereguli – de altfel, la DNA mai există o cauză în instrumentare, care îl are pe Nicolae Boitor ca personaj cercetat, pentru încasare directă și în numerar a sumei de 10.000 de euro de la o fundație din Germania. Însă nici acțiunea DNA nu a reușit să-l oprească pe Nicolae Boitor să-și mai șteargă opincile pe banii publici, iar prețurile de achiziție din acest an dovedesc fără tăgadă capacitatea managerială a sa. „Maramureș Jurnal” a intrat în posesia prețurilor plătite în 2014 de instituția condusă de Nicolae Boitor pentru alimente, produse de curățenie, lemne de foc, precum și diverse lucrări și servicii. Halucinant, cele mai multe dintre aceste prețuri sunt mai mari decât în magazine, deși achizițiile se fac en-gros, ceea ce ar presupune tarife mult mai reduse decât cele pe care le plătim fiecare dintre noi, la magazine specializate.
De pildă, în 2014, pentru cei aproximativ 400 de copii și 400 de adulți din sistem, DGASPC Maramureș va achiziționa carne și produse din carne de porc în valoare de aproape 86.000 de euro (mai exact 385.845 lei), carne și produse din carne de pui care însumează peste 47.000 de euro (211.540 lei), preparate și conserve pe bază de carne, legume și fructe în valoare totală de peste 54.000 de euro (245.330 lei), alte produse agro-alimentare (orez, paste, cereale, miere etc.) ce depășesc 38.000 de euro (172.163 lei), condimente și dulciuri în valoare de 25.000 de euro (112.475 lei), lapte și brânzeturi care costă 46.000 de euro (208.710 lei), pâine și alte produse de panificație de 41.000 de euro (184.525 lei).
În privința produselor de îngrijire și curățenie, prețul total pentru anul 2014 este de peste 76.000 de euro (342.590 lei), iar lemnul de foc este plătit cu aproape 65.000 de euro (291.920 lei).
Înainte de defalcarea și compararea (pe post de argument) a acestor cheltuieli iresponsabile, o paranteză: în 2013, au fost cumpărate 3.225 bonuri de combustibil în valoare de 50 lei fiecare, cu care ar fi putut fi parcurși aproximativ 344.000 kilometri! Asta în condițiile în care asistenții sociali se plâng că accesul la mașinile cu care fac deplasările este restricționat drastic și insufient pentru a acoperi soluționarea cazurilor la care lucrează.
De la copilul ars de viu, la lemnul de foc
În 2014, DGASPC Maramureș achiziționează 1.800 de metri steri de lemn de foc la un preț halucinant: 162 de lei, în condițiile în care Direcția Silvică vinde un metru cub de lemn de foc la prețul de 111,6 lei. Pentru necunoscători, o explicație a stratagemei folosite de Boitor: un metru ster este egal cu 0,66 metri cubi. Doar aritmetică. :i bătaie de joc pentru banii publici. De banii repartizați acestui capitol, DGASPC ar putea cumpăra 2.600 de metri cubi. Pentru că instituția este „bine” manageriată, sunt cumpărați doar 1.188 de metri cubi („împachetați” în contabilitate ca metri steri, pentru cei fără cunoștințe silvice par mai mulți și numărul e mai apropiat de cantitatea ce s-ar putea cumpăra, dacă plătitorului chiar i-ar păsa). Rămânând la capitolul lemn, nici celuloza nu le aduce prea multă inspirație în achiziție, pentru că problema se repetă și la hârtia A4 – un mizilic, veți spune -, care se cumpără cu 17,9 lei/top, în condițiile în care în magazinele de specialitate nu costă mai mult de 11 lei.
Niște… porcării
În acest an, DGASPC Maramureș achiziționează peste 24 de tone de carne și produse din carne de porc pe an (24.273,5 kilograme). La această cantitate impresionantă, se presupune că și prețurile sunt la 50% din valoarea celor achiziționate en-detail. Presupunerea este greșită.
Se cumpără peste 700 de kilograme de pulpă de mânzat fără os la prețul de 22 lei/kg, adică tot atât cât costă acest produs en-detail. Se cumpără peste 4,5 tone de pulpă de porc fără os și fără slănină la prețul de 18,50 lei/kg, în condițiile în care prețul en-detail este de 16 lei. De asemenea, se achiziționează aproape 800 de kilograme de carne de pește merlucius la prețul de 17,50 lei/kg, iar o simplă căutare pe internet arată că prețul en-detail este de… 12,7 lei/kg. Remarcăm însă că asistații de instituția statului condusă de Nicolae Boitor consumă în acest an peste 3 tone de salam, 2,5 tone de cremvurști și aceeași cantitate de cârnați de porc, o tonă de kaizer, 1,6 tone de parizer, 300 de kilogame de untură („sănătos” meniu).
Cât costă să zboare puiul?
Aproape 71.000 de ouă, aproape 8 tone de pulpe de pui, 2,7 tone de piept de pui, 1.205 pui întregi , 1,5 tone de ficat de pasăre și aproape o tonă de parizer de pui este comanda din 2014 pentru asistații DGASPC Maramureș (și pentru cine s-o mai nimeri la masă). Pare producția anuală a unei avicole măricele. Oul costă 0,61 lei pe bucată (la 70.940 de bucăți!, în condițiile în care prețul din magazine este de 0,39 lei pe bucată!), iar pulpele superioare au prețul de 11,60 lei la cantitatea de 3,7 tone achiziționată de DGASPC Maramureș – curios, dacă acum ați intra în magazin și ați cere nu o tonă, nu 100 de kilograme, ci un singur kilogram de pulpe superioare de pui, nu plătiți decât 10,59 lei. Însă, probabil, legea comerțului s-a modificat peste noapte și dacă cumperi mai puțin e mai ieftin.
La tonă e mai scump
Pentru 41,3 tone de cartofi, DGASPC Maramureș plătește în acest an 1,60 lei/kilogram. Capitolul „Ceapă” stă sub semnul Diavolului: 666 de legături de ceapă verde vor fi cumpărate cu 1 leu/legătura (același cost cu prețul en-detail), iar cele 6.666 de kilograme de ceapă uscată vor costa 1,80 lei/kilogram. 7,6 tone de morcovi sunt achiziționați la prețul de 1,80 lei/kilogram (în supermarket prețul este de 1,39 lei/kg). Principiul se respectă și în privința țelinei: 3,80 lei/kilogram, în condițiile în care la supermarket prețul en-detail este de 3 lei. Fasolea se achiziționează la prețul de 9 lei/kg (3.333 kilograme), iar 3 tone de banane vor costa instituția statului peste 16.500 lei (5,4 lei/kg) – pentru comparație, prețul en-detail a unui kilogram este 4 lei în Piața Obor din Capitală și 5,4 lei la supermarketurile din Baia Mare. 400 de kilograme de usturoi vor fi cumpărate cu prețul de 12,50 lei/kilogram, în condițiile în care prețul en-detail este cuprins între 7 și 9 lei la magazinele din municipiu. 1,6 tone de mandarinele costă DGASPC Maramureș 4,70 lei/kilogram (de parcă ar fi fost cumpărate rațe mandarin, fără niciun discount, pentru că prețul en-detail este 4,5 lei).
În fine, sistemul brevetat de Nicolae Boitor și acceptat tacit de organele de control, dar și de conducerea instituției care îi repartizează acest buget important (peste 1,5 milioane de euro pe lună!) se aplică la aproape toate produsele achiziționate, pe principiul „Dacă nu e barieră, nu opresc decât proștii și precauții”.
Un fals de care uzitat Boitor
În perioada 16-22 iulie 2012, directorul general DGASPC Maramureș, Nicolae Boitor, și șefa Oficiului Juridic al instituției se aflau în delegatie pe litoral, la invitația Ministerului Muncii și Familiei, deplasare aprobată de președintele Consiliului Județean (CJ) Maramureș. Atribuțiile directorului general au fost delegate temporar, prin dispoziția președintelui CJ Maramureș, directorului adjunct Lavinia Orzac. Încălcând dispoziția, în 16 iulie, Boitor, aflat pe litoral, semnează un act adițional de prelungire a termenilor unui protocol (deși acesta se afla în termen) cu Asociația FAUS din Italia, prin întocmirea unor documente succesiv fabricate (deținem dovezi în acest sens). Încalcarea prevederilor unei dispoziții de delegare temporară a atribuțiilor constituie abuz în funcție. În plus, în preambulul actului adițional contrafăcut se precizează în fals că acesta a fost încheiat „la sediul DGASPC Maramureș”, deși există dovada materială că directorul general, care a semnat documentul deși atribuțiile sale erau delegate unei alte persoane, era pe litoral. Conform Codului Penal, infracțiunea comisă de Nicolae Boitor, falsul material în înscrisuri oficiale, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Andrei Cuza
