Desfiinţarea Judecătoriei Dragomireşti este inoportună, datorită faptului că judecătoriile mici au fost înfiinţate tocmai pentru a-l apropia pe cetăţeanul român de actul de justiţie. Judecătoria Dragomireşti este cuprinsă în circumscripţia Tribunalului Maramureş, fiind situată pe Valea Izei, lângă drumul judeţean 186 ce leagă municipiul Sighetu-Marmaţiei de oraşul Dragomireşti.
În organigramă sunt trei posturi de judecător, fiind ocupate două, opt posturi de grefier, precum şi un post de muncitor şi unul de aprod, toate fiind ocupate. Acest fapt poate suplini într-o anumită măsură lipsa unui judecător şi contribuie la echilibrarea activităţii, judecătorii fiind degrevaţi de alte sarcini şi având, astfel, posibilitatea să se concentreze strict asupra actului de judecată.
În cursul anului 2013, ca urmare a creşterii numărului de dosare înregistrate, s-a realizat o încărcătură de 900 cauze pe judecător. Modificările legislative aduse de noile coduri nu numai că nu au diminuat numărul de cauze al instanţei, ci, dimpotrivă, acesta a crescut.
Justiţia este un serviciu public al statului
În prezent, distanţa de la cea mai îndepărtată localitate până la sediul Judecătoriei Dragomireşti este cel mult de 25 Km, iar în situaţia desfiinţării acesteia şi a rearondării localităţilor la judecătoriile Vişeu de Sus şi Sighetu Marmaţiei, distanţa ar fi de peste 40 Km. O soluţie propusă spre analiză a fost aceea privind menţinerea instanţei şi rearondarea unor noi localităţi, respectiv a oraşului Borşa şi a comunei Bârsana, extinzându-se astfel competenţa în favoarea Judecătoriei Dragomireşti, aceste localităţi fiind apropiate, din punct de vedere geografic, de instanţa din Dragomireşti.
Trebuie avut în vedere faptul că justiţia este un serviciu public al statului, costurile acesteia se suportă de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii. Decizia desfiinţării judecătoriei Dragomireşti atrage după sine închiderea Parchetului de pe lângă Judecătorie, care funcţionează de la data deschiderii acesteia dar şi a altor birouri de specialitate.
Nu în ultimul rând se impune a se reţine că reducerea cheltuielilor bugetare nu se realizează prin desfiinţarea instanţei, având în vedere că la acest moment deţine sediu, astfel că nu se plăteşte chirie, că personalul auxiliar are domiciliul în localitate şi de aceea se plăteşte transportul doar pentru cei doi judecători, în sumă de 12.000 lei lunar. În caz contrar s-ar impune a se plăti chirie sau după caz, transport, la un număr de 10 persoane, respectiv 8 grefieri, un muncitor şi un aprod, cheltuielile ridicându-se la suma totală de 120.000 lei lunar.
