În ultimul timp, a devenit o modă pentru noi toți, să invocăm lipsa timpului. Întradevăr, acesta are prostul obicei de a fi ireversibil, dar uneori și cei care nu fac nimic folosesc sintagma „nu am timp nici de mine”, care ulterior a devenit deja un clișeu.
Uite, un principal motiv pentru care într-o pauza de 5 minute, oamenii vor să fie puși la curent cu ceea ce se întamplă în jurul lor și în lume. Iată de ce sunt atât de importanți jurnaliștii.
Insă, uneori omul-jurnalist este adesea privit ca un boem fără leac, când ca și un analist riguros, jurnalistul este în cele din urmă un „produs social”, al timpului în care trăiește, dar și o individualitate bine conturată, cu un set de trăsături specifice care-i conferă succesul în profesie.
Astfel spus, azi, a treia zi primăvăratică a lunii mai, marcăm Ziua Mondială a Libertății Presei. Această zi celebrează princiipile fundamentale ale libertății presei și reprezintă un prilej pentru a evalua libertatea presei în întreaga lume. Este dificil de definit cuvântul libertate, însă trebuie amintit de etica profesionale, care cu siguranță reprezintă un început. Mai apoi, „libertate” poate însemna, cuvinte dincolo de cuvinte. Cuvinte scrise care învie de fiecare dată când sunt citite.
Jurnalismul este o vocație, nu o meserie. Nu poți forma pe cineva să scrie.
Creează dependeță. Cred că este o chestiune de destin. Te transformă definitiv. Iubești „meseria” asta necondiționat.
La mulți ani tuturor jurnaliștilor și un omagiu celor care au contribuit semnificativ la devoltarea presei!
