Nu se putea imagina o situație de fapt atât de ilară precum aceasta în care se găsește România celor două noi coduri penale. După lungi și extrem de disputate confruntari poilitico-idealiste, noile coduri au fost prezentate românilor asemenea unor miri tineri și frumoși, gata să-și înceapă împreună traiul vieții în tandem, împănat cu lapte și miere. Adunatu-s-a poporul curios la ceas de mare sărbătoare și cu ochii ațintiți fix către perechea nupțială (Noul Cod Penal și Noul Cod de Procedură Penală) căutau să vadă când apare starostele ca să dea drumul la petrecere, in faimosul stil pompos. Și cum nuntă fără l ăutari(Regulamentele de aplicare), nici neaghesmuitul n-a văzut, așteptat-au în zadar aparația mult doriților ceterași. I-ai de unde nu-s. Întrebat-au mirii, întrebat-au nașii: unde-s ceterașii? N-au venit? Hai să bem și să mâncăm, c-or veniră ei, doară nu trebuiau invitați, la așa nuntă vestită. Serios? Ba pe lângă asta, trebuiau chiar și tocmiți.
Și asemenea nuntașilor hămesiți care s-au apucat de mâncat și de b ăut la o nuntă fără lăutari, tot așa și noi, cetățenii beneficiari ai Noilor Coduri Penale, ne-am trezit că ne putem folosi de ele, dar nu pe de-a întregul, pentru că timp de 4 ani de când se tot discută și răs-discută intrarea în vigoare a noilor coduri, nimeni n-a catadicsit să se îngrijească de întocmirea regulamentelor pentru punerea în aplicare a acestora.
Și iată-ne la 3 luni zile de la debutul anunțat cu surle și trămbițe, că în loc să fi achiziționat, de-acum celebrele, „brățări de monitorizare” ale arestaților la domiciliu, ne vom folosi de efectivele umane ale organelor de poliție pentru a păzi sau supraveghea elementele sociale certate cu legea.
Să ne fie cu iertare, dar așa ceva, numai în filmele cu Stan și Bran mai putem vedea.
Adicălea, tipic romănesc, nu? Ne scărpinăm cu mâna stângă în partea dreaptă, punem căruța în fața boilor, sau ne mirăm cum ne-a murit măgarul ce abia îl învâțasem să mănânce două paie.
Altfel spus, în loc ca oamenii legii să fie în mijlocul comunității să p ăzească legea și ordinea or sta să păzească hoții și tâlharii, pe la geamuri si ieșirile din dos, ca nu cumva pungașii să-și încalce cinstitele jurăminte.
Așa da, nene Caragiale! Asta treabă! Sublim, dar lipsă cu desăvâ rșire!
