Producţia de hidrocarburi a statelor din zona caspică este în continuă creştere, iar economiile lor, bazate în special pe banii aduşi din exportul petrolului şi gazelor naturale, trebuie să funcţioneze şi în condiţiile unui preţ de 50 de dolari pe baril. Ca atare, livrările de ţiţei trebuie să crească, ceea ce se şi întâmplă. România însă nu profită decât marginal de această situaţie.
Kazahstanul produce acum 80 de milioane de tone de ţiţei pe an (cam de 20 de ori mai mult decât România), extrase în principal din trei zăcămite, Tengiz, Kashagan ş Karachaganak, zăcăminte dezvoltate împreună cu companii occidentale, a căror producţie tot creşte. In 2016, autoritățile kazahe și un consorțiu de companii petroliere condus de grupul american Chevron, care include și KazMunayGas și Lukoil, au aprobat un plan de investiții în valoare de 36,8 miliarde de dolari destinat majorării producției la câmpul petrolifer Tengiz, de la 27 de milioane de tone pe an în prezent până la 39 milioane tone pe an în 2022. În acelaşi timp, giganticul zăcământ Kashagan, dezvoltat de KazMunayGas în parteneriat cu Eni (Italia), Exxon Mobil (SUA), Royal Dutch Shell (Olanda), Total (Franţa), CNPC (China) şi Inpex (Japonia), şi în care s-au investit 50 de miliarde de dolari, intră în a doua fază de dezvoltare.
Ţiţeiul kazah este transportat până în estul Mării Negre prin conducta CPC (Caspian Consortium Pipeline, lungă de 1.500 km, ce face legatura între zăcămintele din vestul Kazahstanului – Marea Caspica (Tengiz, Kashagan), şi portul rusesc de la Marea Neagra Novorossiysk. Cum producţia de ţiţei tot creşte, în perioada ianuarie-iunie s-a înregistrat o majorare cu circa 25% a cantităţilor de ţiţei transportat, până la un nivel de 27,2 milioane tone. Iar din această cantitate, peste 90% a provenit din Kazahstan.
Operatorul conductei şi-a propus în perioada următoare o majorare o capacităţii de transfer de la 44,3 milioane tone la 65 milioane tone, din care cel puţin 10 vor veni din Kashagan, camp cu reserve estimate la 4,5 miliarde de tone. Deci tot mai mult ţiţei kazah va ajunge la Marea Neagră.
Azerbaidjanul este şi el un jucător tot mai mare în zonă. Rezervele estimate ale ţării se ridică la peste 8 miliarde barili de ţiţei şi circa 22 trilioane de metri cubi de gaze naturale, situate în două mari perimetre: ACG (Azeri-Chirag-Guneshli) şi Shah Deniz.
În perioada ianuarie – iunie 2017, Azerbaidjanul a exportat circa 12 milioane tone de ţiţei, din care peste 2,3 milioane de tone au ajuns in Marea Neagra în porturile Novorossiysk (Rusia) si Supsa (Georgia). Diferenţa a fost livrată prin portul Ceyhan (Turcia) de la Marea Mediterană, prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan. Transportul către Marea Neagră s-a făcut prin cele două conducte Baku-Supsa şi Baku-Novorossiysk.
Nu trebuie uitat nici că Socar – compania naţională de profil din Azerbaidjan este implicată în construcţia unei noi rafinării în zona Izmir – Turcia, care va avea o capacitate anuală de prelucrare de circa 10 milioane de tone pe an şi ar urma să fie operaţională în primavera anului viitor.
În ianuarie 2016 a fost ridicat embargoul asupra exporturilor de petrol iranian, iar statul din zona Golfului Persic, al treilea producător de petrol din OPC (după Irak şi Arabia Saudită) exportă deja 2,1 milioane de barili pe zi (pentru comparaţie, producţia Petrom este de circa 170.000 barili pe zi). Iar Iranul doreşte să crească exporturile la 3 milioane de barili pe zi în perioada următoare şi la 5 milioane de barili în anul 2021. 25% din exporturi ajung în Europa, este adevărat pe cale maritimă.
Citeste continuarea pe economica.net
