Merităm o lume mai bună, noi toți, iar această lume mai bună pornește de la fiecare din noi…

noraDenes Anabella Nora: Merităm o lume mai bună, noi toți, iar această lume mai bună pornește de la fiecare din noi…

An de an, Maramuresul, propune artisti, in diverse competitii, oameni bine pregatiti, dedicati in intregime promovarii creatiei lor. Cu astfel de oameni, ne mandrim, ii indragim si promovam aceasta zona a tarii in competitiile la care participa.

Denes Anabella Nora, este un nume cunoscut pe plan local, iar, pe plan national incepe sa se afirme. Este o fire sensibila, analitica cu un simt dezvoltat al umorului si dornica sa impartaseasca si altora ceea ce a acumulat de-a lungul timpului. A ramas placut surprinsa, de incurajarile venite de la toti din zona aceasta, care au sustinut-o moral. Sa o sustinem in continuare moral si sa-i uram multa bafta in orice proiect pe care-l va incepe.

Denes Anabella Nora, un nume care se impune pe scena muzicală authtonă. Ce face diferența între recunoașterea între prieteni, cunoscuți pe plan local, referindu-mă stricto sensu pe plan muzical  și recunoașterea pe plan național, pe acest segment? Cu alte cuvinte, cum ai denumi etapa aceasta de trecere, de care iți vorbesc și care sunt atributele artistului pentru a ajunge să fie recunoscut?

Un artist trebuie să fie El Însuși în primul și în primul rând…vorba lui Ch.Dior: Ca să fii de neînlocuit, trebuie să fii cât mai diferit de ceilalți și cât mai original…adică unic…Toți suntem unici și asta este un atu! Dar mulți se sperie de unicitatea lor, nu au încredere în ei, copiază pe alții și se pierd…mare păcat în care cad mulți tineri debutanți…Unicitatea fiecăruia este ca o carte de vizită, trebuie exploatată la maxim, trebuie scoase la iveală toate trasăturile unice pe care le avem fiecare dintre noi…Occidentul apreciază mult unicitatea în artă, noi românii suntem mai reticenți la ‘unici”…la ” ciudați”…Atributele de bază ale unui artist trebuie să fie: perseverența, încrederea în sine și în ceea ce știe din experiența sa unică muzicală și de viață și multă răbdare…nimic nu cade din cer…trebuie să lupți pentru drepturile tale, pentru a te afirma…este o luptă continuă, concurența e mare…și trebuie și entuziasm, și cu toții știm că România este o țară tăietoare de entuziasm în orice domeniu…este un domeniu dur în care îți trebuie multă experiență…și tărie!!! Apreciere am din toate părțile, totul e la superlativ…în primul rând băimărenii mă știu ca violonistă, profesoară, muzician și cântăreț…cei de la București acum au aflat toate fațetele mele și s-au bucurat mult de ele…deci totul e de bine peste tot unde merg…este o bucurie și o confirmare pentru mine că trebuie să îmi continui drumul și cariera muzicală…oamenii imi dau încredere și fără susținerea lor, aș cânta în van…este nevoie de susținători ca să cânți cu drag și cu plăcere…ce am fi noi artiștii, dacă nu am avea public? am cânta sub duș, nu? Etapa…trăiesc în genere fiecare fază…de multe ori nu realizez ce mi se întâmplă…reacționez în reluare, ca o ardeleancă veritabilă :))))))…încă nu știu ce-mi rezervă viitorul în muzica românească…om trăi și om videa…

Ce inseamnă muzica pentru tine? Când ți-ai dat seama de importanța muzicii în viața ta? A fost muzica un alt univers în care te-ai refugiat de mică?

 Muzica…este un reflex deja la mine…este meserie și distracție în același timp…m-am născut într-o familie de profesori de muzică…era imposibil să nu fac muzică…m-am născut cu har…cu auz absolut…cu talent…era mare păcat să nu-l fructific…și le multumesc alor mei că au stat pe capul meu de când aveam 3 ani…mă bucur ca și fiul meu Anakin m-a moștenit în totalitate…este o binecuvântare…Muzica este și refugiu, atunci când compun, dar și sursă de inspirație, atunci când ascult…eu ”văd” cu urechi critice muzica, o analizez tot timpul, savurez fiecare acord, fiecare notă…deformarea profesională, ce să-i faci…

Descrie-mi o zi din viața ta? Dar, neapărat, ce muzică asculți de dimineața până târziu în noapte.

 

O zi din viața mea: dimineața la 6:45 trezire, îmi duc fiul la grădi, apoi îmi încep orele de vioară la Liceul de Arte la 8…termin pe la 13-15, merg acasă, mănânc…la 16:30 merg după fiul meu la grădi, îl aduc acasă să mănânce, ne jucăm, cântăm la pian, construim, îl duc la ora de violoncel luni și la pian vineri, la înot sâmbăta…seara după ce se culcă, mă pun la calculator, îmi deschid clapa și cânt, compun…în genere în funcție de inspirație sau dacă se apropie vreun eveniment…sunt și zile în care adorm cu fiul meu…Nu prea ascult muzică…când o ascult e ca și cum îmi fac temele…sau dacă mă apucă, reascult din chestiile vechi, ca să îmi reamintesc niște lucruri…uite de exemplu, acu vreo 3 zile am ascultat 2 ore numai Bobby McFerrin…este când ascult Brahms…dar în genere muzica clasică ma obosește mai nou, ma enervează previzibilul din ea…am o educație în muzică clasică…așa că, de vreo 10 ani caut imprevizibilul în muzică, chestii care să ma gâdile, să mă frapeze…poate fi orice, de la mainstreem Rihanna, până la jazz Diana Krall…orice…și muzica underground…

Care sunt obiectivele tale, pe termen scurt și mediu?

 Obiectivele mele sunt: sa-mi cresc cat mai fain fiul, responsabil, lejer, sa ii prezint mereu situatia reala a lucrurilor, oricat de dure ar fi ele, sa ii ofer toata iubirea si sufletul meu in fiecare zi, sa creez muzica, sa ma bucur si sa cred in ceea ce creez…asta fac de o viata…acum, cu ocazia Vocii, trebuie sa imi mentin imaginea, deci nu e timp de leneveala, lucrurile trebuie facute mai iute un pic…sa scot ceva nou lunar…este ceea ce mi-am propus…clipuri, cantari, Eurovision…cam asta ar fi

In afara de muzica mai crezi in ceva?

In afară de muzică, cred în viață, în energie, în fiul meu, în natură, în animale și plante, în Univers și stele…în tot ce este pur și sincer…restul e Can.can

În ce nu crezi?

Nu cred în răutatea gratuită, în gelozie, în posesivitate, în frustrare, în angoasă, în război, în dogma religioasă, în prostie, în ignoranță, în iresponsabilitate, în tăcere, în necomunicare, în ură…

Ce muzică le recomanzi tinerilor să asculte?

Din pacate, tinerii de azi nu au modele și nu au valori…tot ce aud ei acum este o diluare și o reciclare, un cover dacă vrei, a ceea ce a fost de calitate cândva…si nu mă refer numai la muzică, mă refer la toate domeniile…eu am primit o educație clasică, dar am fost autodidactă în ceea ce privește desavârșirea mea ca artist, tata nu suportă Rockul, mama nu întelegea Jazzul…așa că nu m-au susținut defel când mă chinuiam să construiesc o improvizatie gen Aura Urziceanu și tipuream toată ziua prin casă, ba din contră…imi spuneau să iau vioara și să studiez, ca nu am viitor cu muzica ușoară, că sunt prea multe cântărețe pe piață…Dar, fiecare cu gustul lui pana la urma, asculta ce ii place si ceea ce rezoneaza cu el…si prezentul asta va fi istorie candva…eu ma bucur si acum de Coco Jambo, pentru ca a fost muzica copilariei mele, chiar daca nu rezonez cu genul asta muzical, dar ma cuprinde melancolia cand o aud si stiu si acum versurile…Nu vreau sa fiu baba si sa le recomand tinerilor chestii perimate, dar vreau sa ii indrept catre principii si stii ce le recomand? Sa traga de parintii lor, care sa le insufle pe cat pot, valorile din trecut…fara un trecut, nu sti cine esti si incotro mergi…Copiii sunt isteti, se descurca, dar sunt ”prajiti” de tehnologia care le ia mintile si ii dezumanizeaza…sunt foarte influentabili, neavand din pacate de acasa o baza solida, peste care sa construiasca…parintii fug dupa bani, dupa conditii mai bune si dupa mancare si isi ignora copiii…e mare pacat…educatia este bolnava in tara, si acasa si la scoala…tinerilor le recomand deci sa comunice cat pot cu parintii lor, de la care pot invata chestii faine si sa incerce sa vada dincolo de granitele tarii, cat mai mult, cu ochii cat mai larg deschisi…siiiii, cel mai important: SA TACA SI SA ASCULTE!! Este prima conditie!! Si sa NU JUDECE!! Noi, romanii, suntem  critici si judecatori…din lipsa de ocupatie…avem prea mult timp liber se pare…

Un gând pentru cititorii Maramures Jurnal (Jurnalmm.ro)

Iubiți-vă cât mai mult, pe voi înșivă, pe copiii voștri, pe toți cei din familie, iertați nimicurile, bucurați-vă de viață și nu uitați că fericirea este în cele mai mici gesturi, lucruri, vorbe, de multe ori în locuri nebănuite, dar care stau chiar în fața voastră…fiți buni, generoși, originali, râdeți cââât mai muuult, bucurați-vă de unicitatea voastră! Nu zic asta pentru că se apropie Crăciunul și Anul Nou, chiar deloc!!!

Faceți asta zilnic, ca și trezirea de dimineața și respiratul! Merităm o lume mai bună, noi toți, iar această lume mai bună pornește de la fiecare din noi…

foto:facebook.com

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.